Îmi place să călătoresc lent și să trăiesc asemenea. Să-mi înfrânez impulsul listei de to do-uri și să merg în ritmul meu pentru că prea suntem împinși de la spate să alergăm, să vedem tot, să facem cât mai multe. Știu că o săptămână petrecută într-un singur loc, cu calm, atenție și bunăvoință, valorează infinit mai mult decât șapte zile alergate dintr-un oraș în altul și astea-s călătoriile despre care vei citi aici.
De-a lungul călătoriilor mi-am dat seama că pentru a te putea bucura de un muzeu, pentru a asculta și înțelege un ghid care vorbește neîntrerupt preț de două ore sau pentru a te putea apropia cu adevărat de o persoană care nu-ți vorbește limba, ai nevoie de o stare de spirit. Ai nevoie să fii odihnit, atent, amabil, curios. Și nimic din toate aceste calități nu-s de găsit în câteva ore de somn pe noapte, în stresul pe care ți-l impune cursa după cât mai mult(e) sau într-o minte forțată să lucreze la prea multe turații pe minut. Să mai domolim pasul...
Dacă intuiești cumva că există și alt fel de a călători/trăi decât cel în care ești prins acum și dacă ți-ai dat seama că pe-această perpetuă cursă numită „viață” am câștigat-o abia în momentul în care ne-am oprit, citește-mi blogul cu răbdare, cu toleranță. Iar dacă timpul se arată îndurător cu tine, trimite-mi gândurile tale. Pentru nimic nu ți-aș putea fi mai recunoscătoare.

Despre mine
Ador biletele de avion doar dus și sunt complet împotriva atletismului turistic. Am locuit în Bruxelles, Mexico City și Valencia (de două ori), iar acum mă găsești pe meleaguri românești, așternându-mi gândurile pe hârtie și încercând să recuperez cât mai mult din memoria celor văzute și trăite în ultimii ani.
O să găsești adesea aici referințe la ce m-a învățat budismul despre viață și minte, în încercarea de a afla cum poate să-i ajute această cultură orientală pe călători - ce putem împrumuta din budism pentru a călători mai frumos.
POVEȘTI
Poveștile de călătorie se ascultă în jurul unei căni de cafea, unui pahar de vin sau când în față te așteaptă un drum lung cu trenul. Se savurează pe îndelete, la pas lent, cu o minte deschisă, iar dacă sunt scrise cum trebuie, ar trebui să te convingă să scoți bagajul de la naftalină și să începi să le scrii pe ale tale.