Ce îi poate învăța budismul pe călători

Ar fi anumite aspecte ușor condamnabile în universul backpackingului și, chiar dacă acestea nu au efectul trezit de un măgar într-un acvariu în privința întâii vederi, la o cercetare mai amănunțită ajungi inevitabil la concluzia că… este loc de îmbunătățiri. Câteva retușuri aplicate atitudinii călătorilor și niscaiva impulsuri de conștientizare a responsabilității pe care o au față de localnicii cu care intră în contact încap de nu se poate.

Fără nicio umbră de intenție de catapulta remarci critice în direcția tovarășilor de hosteluri, dar complet vulnerabilă în fața gândului că tot ce m-a învățat budismul despre viață ar fi perfect aplicabil (dacă nu necesar) eticii de călător. Și nu știu dacă „învățat” ar fi cel mai potrivit cuvânt, devansat considerabil fiind de „conștientizat”. Așadar, iată ce am conștientizat despre călătorii, aplicând logica budistă.

Mai multă toleranță față de „lipsa de civilizație”

Pe o stradă din San Cristobal de las Casas (Mexic), un copil trăgea cu ochiul după perdeaua de țesături croite de mână și scoase la vânzare

Totul se întâmplă datorită circumstanțelor, spune budismul. Lucrurile se nasc atunci când condițiile necesare sunt îndeplinite și trec în neființă când acele circumstanțe care le-au dat naștere se sting. Privind viața prin lentilele acestui adevăr incontestabil, riști să te arăți mai îngăduitor față viața care petrece în fața ochilor, mai umil și mai recunoscător pentru circumstanțele care au spus multe în devenirea a ceea ce ești.

În această direcție, înțelegând că respectivele condiții, educaționale să spunem, care te-au învățat să aștepți la coadă, să nu asculți muzică la telefon, să nu vorbești tare în autobuz, să nu faci zgomot când lângă tine se doarme… ei bine, nu s-au aplicat în cazul tuturor. Lucrurile sunt mai simple decât perfectul simplu și acceptându-le în absența bolborosirii de remarci critice pe sub mustăți îți ia o piatră de pe inimă. Îți permite să vezi comicul din situații, să privești mai incisiv, mai obiectiv contextul în care te afli și – m-aș aventura să articulez – chiar să cultivi înțelegere.

Evită fuga după experiențe senzoriale intense 

Budismul consideră că avem șase simțuri: cele cinci pe care le știm deja și mintea, cel de-al șaselea. Contrar credinței occidentale conform căreia mintea este supremă, cel mai valoros bun de care dispunem și esența noastră ca ființe umane, budismul consideră mintea doar ca pe un alt organ de simț. Dacă urechea captează sunete, cu limba simțim gusturi, iar simțul olfactiv ne ajută să detectăm mirosuri, mintea decodifică aceste impulsuri și crează gânduri. Atât și nimic mai mult. 

Așadar, toate aceste șase cateogorii de experiențe senzoriale, deși cât se poate de sănătoase și necesare existenței, nu ar trebui să fie nici pe departe scopul ultim al acesteia. Mai mult, atunci când dorința de senzații cât mai intense, mai efervescente ne guvernează, lucrurile se soldează de cele mai multe ori un gust amar și o stare de greață, iar goana înnebunită după ele ne lipsește de experiența reală a ceea ce trăim, care ne scapă printre degete pentru că nu mai rămâne nici urmă de atenție pentru ea.

Întorcându-ne de la abstract la concret, te poți afla adesea în călătoriile tale în postura vânătorului de trăiri puternice, considerând că alcoolul, drogurile, muzica, admirația celorlalți și validările ego-ului sunt exact lucrurile care îi lipsesc fericirii. Orb la efectele acțiunilor tale în fuga după acestea și multe altele, constați (sau cel puțin intuiești de departe) că respectivele experiențe nu sunt capabile să ofere satisfacție concretă nici măcar în puținele momente în care chiar se produc, fără să mai vorbim de anxietatea și suferința care le preced și, respectiv, urmează. 

Îți vei aminti, poate, că pseudo-satisfacția a trei săptămâni de petreceri neîntrerupte, îngropate în stupefiante vătămătoare de corp, minte și conștiință este cât se poate de iluzorie, prea animalică pentru a fi ridicată la rangul de fericire. Și ce este fericirea, atunci? Iată întrebarea de 100 de puncte.

Turismul sexual poate apărea în forme subtile și lăsa urme adânci

Uite aici o chestiune atât de bine mascată de această cultură a superficialității, atât de înfometată de experiențe. Cu cât mai exotice, mai neobișnuite printre cunoscuți, cu atât mai bine. Nu fi atât de naiv crezând că mă refer doar situațiile concrete, fățișe, în care plătești pentru serviciile sexuale în destinația de vacanță. Nu. Mă refer chiar mai cu seamă la aventurile aparent nevinovate, fondate pe aspectul exclusiv al atracției față de ce e fizic diferit de ce ai acasă.

Dar care-i problema cu ăsta, te grăbești să lansezi întrebarea. Vorbind exclusiv la persoana întâi și din proprie experiență, privind persoanele ca pe simple obiecte, accesorii, strict prin prisma potențialelor beneficii, dezumanizându-i de restul aspectelor care îi alcătuiesc… ei bine, este o atitudine care cauzează suferință. Și nu numai lor. Este o capcană subtilă a minții, o față meschină, ușor de mascat sub chipul interesului ingenuu. Permițându-i minții să dea iama fără scrupule pe tărâmul seducției și lăcomiei, întorcând complet spatele empatiei, generozității și altruismului, te lasă gol. Și nu doar la propriu. Îți lasă un gust amar dacă te oprești puțin și îți dai timp să îl simți înainte de a te grăbi să scrii următoarea pagină a călătoriei.

Iar dacă judeci cum că nu avem nicio obligație față de bunăstarea celorlalți, nicio responsabilitate de a-i proteja de noi înșine, mai gândește-te. Chiar nu suntem responsabili pentru ceea ce lăsăm în urma noastră?

Credința greșită că ei sunt ei, iar noi, noi

Una dintre cele mai valoroase spuse ale lui Buddha, spuse de mulți alții înainte și după el, înțelese de fiecare dintre noi în anumite momente ale vieții și valabile indiferent de poziția pe axa timpului: în ciuda unicității individuale și paradoxal acesteia, nu există o diferență esențială între noi. Să vezi lumea divizată între noi (noi turiștii, noi europenii, noi cei cazați zilele astea aici, noi care venim de partea cealaltă a oceanului…) și ei (ei localnicii, ei americanii, ei mai tineri, ei de altă culoare a pielii, ei care vorbesc o altă limbă…) nu este doar o eroare colosală, ci și drumul către un însușism meschin.

Încearcă, mai bine, să conștientizezi diferențele de limbă, culoare, stil de viață, aspirații, vocabular, istorie de viață, mediu de existență și să le vezi ca ceea ce sunt: simple aspecte ce alcătuiesc fundalul și îmbracă mult mai  solidul nucleu: umanitatea pe care o împărțim cu toții. Pentru că indiferent de diferențele de formă, în fond, toți ne dorim siguranță, toți tânjim după sentimentul de apartenență, toți vrem să fim fericiți și pentru toți fericirea este, de cele mai multe ori, greu de atins și aproape imposibil de înțeles. Toți facem greșeli mânați de ignoranță, răutate și lăcomie și suferim apoi, și toți avem momente în care generozitatea, empatia și altruismul germinează și se răsfrâng în gânduri și fapte.

Hidosul cap al lăcomiei de locuri de bifat e chiar mai urât decât se arată

Asta-i o capcană mai puțin subtilă și o să-ți iasă în cale de la primii pași ai vacanței, de la primele recomandări – primite sau citite – în legătură cu ce-i de vizitat, văzut, făcut. Prea instinctiv și firesc se arată dorința de a vedea totul, de a scoate tot ce-i mai bun din banii pe biletul de avion plătit și din timpul prea limitat de care dispui. Și încă din primele secunde de născare a gândului, poți parcă simți cum încordarea și stresul îți acaparează ființa, iar lăcomia umbrește experiența încă din fașă. Este ușor de detectat sub forma pulsului accelerat, a avalanșei de planuri care nu mai știu cum să se concretizeze mai repede și a sentimentului de neputință: „Of, cum să fac să le văd pe toate?”.

Amintește-ți, rogu-te, că-i o capcană și nimic mai mult. Nu e necesar să le vezi pe toate pentru că nu de asta depinde plenitudinea experienței tale de călătorie. Arta de a te afla în mijlocul experienței (fie ea drumeție, tur, lenevit pe plajă, cumpărături în piață, masă luată cu o persoană abia cunoscută…) și a o trăi în toate aspectele, evitând dibace gândul despre ce urmează după și amânându-l amabil pentru un moment prielnic pentru a nu-i permite să-ți fure din savoarea prezentului… asta-i în esență infinit mai satisfăcător decât lungimea listei lucrurilor făcute.

Fără ca măcar să mai aduc aminte de extenuarea care survine alergatului dintr-un loc în altul și respectării cu sfințenie a unui plan prea încărcat, care constrânge mai degrabă decât să faciliteze. Alege să petreci cât mai mult într-un loc, să îi cunoști mâncarea, istoria, tabloul societal, să te apropii de autohtoni, să le înțelegi problemele, valorile, aspirațiile, bucuriile de zi cu zi. Lasă-te răsfățat de ospitalitatea lor și arată-le o parte din universul tău de acasă constituind fereastra lor către acesta.

Lasă generozitatea să ia locul fricii de a fi păcălit

Vânzător stradal în Piața Bolívar din Bogotá

La fel de periculoasă ca toate cele menționate anterior este frica permanentă de a fi tras pe sfoară, sentiment care se poate instala și plana în voie deasupra capului, umbrind nestingherit starea mentală și atitudinea binevoitoare față de cei pe lângă care treci. Este prea ușor să cădem în ghearele paranoiei, într-o atitudine veșnic pregătită să negocieze sfidător, sempre în defensivă, privind mereu iscoditoare pe sub sprâncenele stufoase și gata să apere cu dinții câteva monede sub falsa tutelă a corectitudinii

Chiar este necesar? Chiar merită efortul? Încercarea de a plăti cât mai puțin posibil unui taximetrist, vânzător ambulant sau artizan va face o diferență hotărâtoare în viața ta? Dar într-a lui? Mult mai probabil. La fel, refuzul vehement de a lăsa bacșic sub pretextul că are salariu sau că nu a fost destul de amabil sărăcește mai mult clientul decât pe cel care oferă serviciul. 

În aceeași măsură, credința paranoică cum că cerșetorii aparțin cine știe cărui grup mafiot organizat și că cel mai periculos lucru pe care poți să-l faci cu mărunțișul de pe fundul buzunarului ar fi să i-l oferi unei bătrâne cerșetoare are o singură consecință: alienarea față de acțiunile nobile, generoase, care nu te constă cu adevărat nimic, dar care ajută parcă pieptul să respire mai ușor.

Atenție la aroganță; puține înclinații pot fi mai ispititoare

Femeie indigenă pe străduțele unui sat din jurul Lacului Atitlán, Guatemala

Și cum ar putea fi ușor dacă în țara de destinație, localnicii, prin dezinvoltura și felul lor fățiș de a se purta, își arată interesul față de tine fără perdea, îți fac complimente izvorâte din străfundurile sincerității și te tratează în general ca și cum ai coborât molcom treptele casei regale și ai hotărât să le faci o vizită? Pentru ego, toate acestea sunt prăjituri învelite în miere de albine dar nu-l lăsa să te îmbete și să-ți denatureze atitudinea. 

Rămâi conștient de meritele tale reale și păstrează un interes mai mare pentru ceilalți decât pentru propria persoană. Ascultă mai mult decât să vorbești și întreabă pe măsură ce ești întrebat. Indiferent de circumstanțele în care cunoști un om, tratează-l de la egal la egal, arată-te tolerant și nu fi zgârcit cu zâmbetele.

Lesne de înțeles, fii cu băgare de seama la impactul asupra mediului natural

Iar aici, lucrurile se pot complica, mergând mult mai departe de clasicul „strânge după tine când mergi cu cortul” sau „cumpără-ți o sticlă reutilizabilă pentru a nu-ți cumpăra trei de plastic în fiecare zi”. Crema solară, aplicată cu cele mai bune intenții pe trupul ce urmează să se scufunde într-un ecosistem acvatic închis, afectează teribil echilibrul acestuia prin simplul contact cu substanțe chimice străine.

De asemenea, refuzând luxul de a ți se face curat în fiecare zi în camera de hotel, economisești apa și electricitatea necesare pentru a spăla lenjeriile, prosoapele, pentru a aspira etc. Gândește-te de două ori înainte să te urci într-o barcă cu motor, amintindu-ți că tot uleiul și benzina pe care le lasă în urma ei sunt teribile pentru fauna acvatică și pentru păsările care se hrănesc din respectivul H2O. Vezi dacă nu există cumva posibilitatea de închiriere a unei bărci cu motor electric sau cu vele.

Citește și: Cum mi-am pierdut mințile în Columbia

More Stories
Nouă experiențe de neratat în Mexic