De știut înainte de a călători în Guatemala

Suntem de acord în unanimitate cu exotismul conținut în fiecare silabă a Guatemalei (Gua-te-ma-la), da? Iar dacă te apuci să-l și pronunți și cu un accent englezesc, subtili fiori de plăcere o pot lua în sus la goană pe șira spinării. Proporțional cu inocenta pronunțare a cuvântului și cu imaginile care încep să joace prin fața ochilor, o călătorie aici (deși probabil diferită de cât ți-o închipui) poate să deștepte tot soiul de fiori pe aceeași bună și bătrână șiră.

Amintirea Guatemalei îmi vine acum în minte nu lipsită de regrete. Am ajuns aici din Mexic, îndoctrinată puțin fără voia mea – de cineva foarte familiar cu Guatemala din… ziare – de faptul că acestă țară-i definiția anarhiei, un loc nesigur, populat de oameni pe care sărăcia i-a făcut meschini și delicvenți. Cât îmi e acum de limpede cum te pot închide astfel de prejudecăți. Și cât de tragică e fondarea lor pe știri ahtiate după senzațional și teribil pentru că, se știe, ora cinci e numai bună pentru vești care ridică părul pe ceafă, experte în a ignora realitatea în toate fațetele ei. 

Am deschis acum sertarele memoriei și am adunat din ele sfaturile cu care aș fi vrut să fiu onorată înainte de a ajunge aici. Citește-le musai înainte de a călători în Guatemala, dar asigură-te că-ți trăiești aici propria aventură, diferită de a oricui altcuiva.

1. E un paradis pentru backpackeri, millennials non-conformiști, yoghini și-așa mai departe…  

Plaja El Paredon, Guatemala, America Centrală
La o vorbă și-un urmărit de soare-apune în El Paredon – un sat la mal de ocean și un paradis al backpackerilor surfiști

Dacă îți face cumva avansuri ideea că tu și de încă vreo duzină de alți teribiliști veți fi singuri oaspeți ai hostelurilor din Guatemala, ești la ani lumină de adevăr. Ce-i drept, e drept: profilul călătorului de aici este cumva la polul opus celui lesne de văzut comandându-și cocktailuri cu trei tipuri diferite de paie din confortul șezlongurile de pe Coasta de Azur. 

Oamenii pe care am avut norocul să-i cunosc în Guatemala aduc grozav cu cei pe care departamentele de marketing se spetesc să îi plăsmuiască în eforturile publicitare. Plini de viață și energie, frumoși de mama focului, iubitori de sport și de natură, provenind în mare parte din țări dezvoltate și, în general, oameni pe care ai vrea să-i ai alături în viața de zi cu zi. 

Urcând munți, am cunoscut un cuplu englez care se afla în Guatemala cu ocazia lunii lor de miere. Un medic tânăr chilian plecat într-o aventură de backpacking de câteva luni înainte de începerea rezidențiatului. Un grup de surfiști hippie din California care băteau coasta Pacificului în căutarea celor mai bune valuri. Un bărbat canadian ieșit la pensie, iubitor de munte, care își petrecea jumătatea nefavorabilă a anului departe de țara natală, propunându-și să învețe și să descopere cât de multe îi permitea timpul acum, după o viață de muncă.    

Nu spun acum că toți cei care ajung pe aeroporturile Guatemalei trebuie musai să fie astfel de oameni; spun doar că atât am fost eu de norocoasă să îi cunosc pe aceștia și mulți alții ca ei.

*Îți vine să crezi sau nu, grupul în compania căruia am urcat vulcanul Acatenango includea și un cuplu de români stabiliți în Amsterdam. Și a fost unul dintre prea-puținele momente pentrecute pe pământ latin în compania compatrioților.

2. Ține mereu cont de situația politico-socială a țării

Femeie indigenă în Antigua, Guatemala
Femeie indigenă, vânzându-și artizaniile în Antigua, Guatemala

Dacă vei avea vreodată impulsul de a critica felul în care merg lucrurile aici, sărăcia, lipsa parțială sau absolută de politețe a șoferilor de autobuz, senzația ce te cuprinde inevitabil în zonele extrem de turistice și care-ți spune că localnicii, frumos ei îmbrăcați în costum național, nu vor decât să scoată de la tine o monedă… dacă toate aceste gânduri îți vor da târcoale, amintește-ți cât de sinistră-i situația guatemalezului de rând.

De secole întregi, toată puterea politică împreună cu bogăția națională sunt deținute de o mână de familii bogate și influente. Deși au existat și există încercări de opoziție împotriva sistemului extrem de corupt din Guatemala, vocile lor sunt fie prea timide, fie reduse repede la tăcere prin acuzații ce sfârșesc: 1) într-o instanță la fel de coruptă, 2) prin crimă. În vreme ce capii acestei țări oligarhice ocolite de orice umbră de dreptate continuă să își păstreze influența și puterea feudală, poporul suferă privațiuni ce au încălecat de mult limita inferioară a strictului necesar.

Câteva statistici spun că 60% din guatemalezi trăiesc în sărăcie, iar acest procent crește vertiginos dacă luăm în calcul doar populația indigenă. Chiar și dintre cei care au locuri de muncă, pentru 95%, salariile nu sunt suficiente ca să acopere nevoile de bază ale familiilor. Nu mai vorbim că jumătate dintre copiii sub cinci ani suferă de malnutriție. 

Situația economică a oamenilor, și-așa biciuiți până la sânge de corupție, s-a înrăutățit simțitor de când prețul pieței la cafea a scăzut, iar fermierul primește acum jumătate din cât obișnuia, o suma care nu acoperă nici măcar costurile producției. Aaa, nu pentru că prețul cafelei la raft ar fi mai mic (nu-ți închipui!), ci pentru că firmele de transport reclamă tot mai mulți bani, iar competiția marilor corporații e prea aprigă ca cineva să-și permită să crească prețul pe piață pentru a plăti mai corect fermierii.

Așadar, dacă țara asta îți oferă călătoria exotică pentru care plătești, închide ochii la lucrurile care nu merg cu precizie elvețiană, arată-te generos în măsura (sinceră) în care îți permite buzunarul și mai ieși de pe traseul turistic obișnuit pentru a te apropia măcar puțin de oamenii de aici. Asta-i, de fapt, cel mai valoros lucru pe care-l poți primi la schimb pentru biletul de avion.

3. Ia tururi pentru cele mai multe drumeții și excursii

Drumeție pe vulcanul Acatenango, Guatemala
Drumeție către vârful vulcanului Acatenango, Guatemala

Oricât de rebel te-ai pune tu de partea tururilor făcute de unul singur, în Guatemala… nu e cazul. Ia-ți toate măsurile de siguranță și pornește în drumeții la adăpostul oferit de grupuri organizate. S-a dus vorba câtorva jafuri întâmplate pe culmile celor mai urcați munți și nu are niciun rost să permiți unei astfel de experiențe să umbrească amintirea, de altfel dulce, pe care ar trebui să o iei acasă din Guatemala. 

4. Chicken bus-ul… a-l lua sau a nu-l lua?

Chicken bus în Guatemala
Celebrele autobuze-găină, cunoscute robinete de adrenalină @ Samantha Beddoes

Această instituție se află cumva la granița cu legea și merită un capitol separat. Obișnuind să-i transporte odinioară pe copiii americani în drumul lor spre școală, aceste autobuze s-au văzut ulterior traficate pe pământurile Americii Centrale, pictate în culori și modele vibrante ce amintesc de costumațiile tradiționale și mânate de șoferi aflați sau nu în deplinătatea drepturilor de a le conduce. E greu de închipuit că vei mai avea parte în viața asta de vreo cursă care să se-apropie, fie și de departe, de robinetul de adrenalină la care-i dă drumul chicken busul când pornește motorul.

Decorate cu tot soiul de obiecte bisericești, postere cu Che Guevarra, luptători și imagini feminine nud, acestor autobuze le țin cârma două personaje: șoferul (pleacă când vrea – nu pretinde fărâmă de punctualitate de la chicken busuri-, dă muzica la maxim, se ia la întrecere cu colegii de breaslă pe curbe, vorbește la telefon sau fumează pe rupte) și un sprinten mai mult agățat de ușa vehiculului, gata să țâșnească afară la fiecare stație, să vocifereze ruta camionetei și să adune banii de bilete. 

Din stație în stație, vânzători ambulanți intră cu tot soiul de mărunțișuri, snacksuri, sticle de suc la jumate sau, pur și simplu, oferindu-și povestea în schimbul câtorva monede. Nimeni nu a zis ca-i un mijloc de transport sigur, dar dacă experiențele locale sunt cele după care te uiți, de aici se trage lozul câștigător.

5. Chichicastenango: cea mai mare piață din America Centrală

Piața Chichicastenango, Guatemala
Bun venit în cea mai mare piață din America Centrală

Dacă strecori cumva cea mai mare piață din America Centrală în programul tău, curios să cercetezi cu proprii ochi cum se cumpără (și cum se trăiește) în Guatemala, procedează diferit de subsemnata și lasă-te însoțit de un ghid local. Va singurul care-ți poate oferi informații nebănuite altfelNu e doar o piață enormă unde se vând cele mai colorate handmade-uri naționale de sorginte mayașă, dar este un spațiu populat aproape în exclusivitate de cumpărători și vânzători de prin partea locului. Aici te poți opri molcom pentru a privi respectuos, într-un cadru autentic, localnicii cumpărănd cele trebuincioase pentru săptămâna în curs sau comercializându-și comorile lucrate manual. 

Nu te aștepta la un loc curat, ordonat sau de-o precizie nemțească (iar dacă ai apucat să cunoști măcar puțin din pământurile latine, vei știi că astea nu-s atribute care să le caracterizeze). Dar așteaptă-te să poți arunca, fie și din prag, o privire în viața pe bucata asta de lume.

*Este deschisă în zilele de joi și sâmbătă.

6. Capitala-i probabil cea mai puțin plăcută destinație

Guatemala City
Guatemala City @ Francisco Anzola

Am aflat ulterior vizitei mele că numai originală nu a fost senzația pe care mi-a lăsat-o capitala, Guatemala City. Și nu sunt singura care spune că nu te lipsești de niciun giuvaer alegând să îl scapi din vedere. Ce să mai la deal, mai la vale… nu mi-a plăcut. În ciuda amabilității oamenilor care s-au înghesuit să-mi indice autobuzul de la aeroport și care mi-au ținut companie neîntreruptă preț de o oră cât am așteptat mai sus-numitul vehicul. În ciuda taximetristului care a încheiat cursa încântat nevoie mare, lansând cu cel mai viguros entuziasm o invitație la cină în casa părinților lui, unde mama familei pregătea tamales tradiționali pentru cină. 

Am primit atâtea avertismente legate de siguranța precară a acestui oraș și cu atâtea prejudecăți am ajuns aici că nici nu aș fi putut să mă apropii mai mult de oraș. Se spune despre Guatemala City că ar fi unul dintrecele mai nesigure orașe din America Centrală. Dar te rog, dacă alegi totuși să-i dai o șansă orașului, nu te comporta ca și cum sabia lui Damocles ți-ar urmări cu conștiinciozitate, de la înălțime, moalele capului, gata să ia vertiginos calea gravitației după fiecare colț de stradă. Informează-te de dinainte care sunt zonele sigure și care, cele marcate cu bulină roșie; nu o lua singur la pas după căderea soarelui; evită plimbatul cu camera la gât și telefonul la ureche, iar lucrurile nu ar avea de ce să ia calea neplăcutului.

7. Fă cel puțin o drumeție 

Drumul către Laguna Chicabal

Să călătorești în Guatemala și să nu faci cel puțin o drumeție e ca și cum ai pregăti o negresă uitând să adaugi cacao compoziției. Imperdonabil! Guatemala este un pământ al munților, văilor și vulcanilor, al lagunelor, peșterilor și râurilor încărcate de legende, bănuite de a adăposti creaturi mitice. Toate aceste componente naturale, ocolite încă de mâna păcătoasă a capitalismului, rămân printre puținii martori ai unei civilizații antice, prea violent aruncate în uitare.

Despre vulcanul Acatenango (către care se poate pleca din Antigua) se spune că ar fi cel mai crud cu gluticii, o adevărată spaimă a cvadricepșilor și o probă de foc pentru voință și caracter. Nu lipsită de mândrie declar aici că pe-acesta l-am urcat eu și, deși personal m-am aflat întrucâtva la prăpastia cedării nervoase (cu prisosință în dimineața de după urcuș când… am mai urcat vreo două ore, într-o beznă tăciune pentru a prinde răsăritul), restul grupului părea să facă față de minune.

Oricum, nu-i nevoie să te repezi la această probă de foc dacă știi că i-ai rămas restant antrenamentului fizic. Către Laguna Chicabal (cu plecare din Quetzaltenango) am pornit-o eu în penultima mea dimineață și pot spune că drumeția nu a cerut de la mine mai mult decât ar face-o o plimbare energică prin parc.

Între aceste două extreme există variante cu duiumul: de la drumeții de două zile cu campare pe munte, la fabuloasa de trei zile prin păduri tropicale, sate, plantații de cafea și câmpuri de porumb, oferită de cei de la Quetzaltrekkers.

8. Rigoberta Menchú – un simbol național

„O femeie cu imaginație e o femeie care știe nu doar să proiecteze viața unei familii, pe cea a unei societăți, ci și viitorul unui mileniu.”

„Pacea nu înseamnă doar absența războiului; atâta vreme cât există sărăcie, rasism, discriminare și excludere, prea greu putem transforma lumea în pace” sunt cuvintele unei femei-simbol național, născută într-o familie săracă de țărani guatemalezi. Nevoită să fugă în Mexic după ce și-a văzut întreaga familie arestată, ucisă și violată de către armată și forțele de securitate națională, Rigoberta Menchú a devenit una dintre cele mai cunoscute activiste din lume. A câștigat Premiul Nobel pentru Pace, a candidat la președinția Guatemalei și și-a dedicat întreaga viață luptei pentru drepturile indienilor și pentru cauza reconcilierii etno-culturale.

Este un una dintre personalitățile naționale și un o femeie care inspiră. Îi poți citi povestea vieții în cartea I, Rigoberta Menchu: An Indian Woman in Guatemala. Pentru a afla mai multe despre trecutul sângeros al Guatemalei, poți urmări filmul When the mountains tremble în care Rigoberta joacă rolul de narator.

More Stories
De știut înainte să călătorești în Colombia