De știut înainte să călătorești în Cuba

Nu încape îndoială că, dacă îți plănuiești periplul pe cea mai mare și cea mai controversată insulă din Caraibe, ai probabil întrebări cu duiumul. Mă îndoiesc profund că am menționat tot ce trebuie să știi înainte de-o vacanță în Cuba, dar am certitudinea că cele de mai jos mă absolv de orice acuză cum că te-aș fi lăsat să pleci la drum fără povești substrase din culise.

Este una dintre cele mai sigure țări din America Latină

Strada în La Havana, Cuba
Străzi fotogenice prin excelență, din capitala Cubei

Dacă poți să te plimbi prin cartiere mărginașe, de la balcoanele cărora răsună ultimele hit-uri de reggaeton, pe străzi slab-spre-deloc luminate, la o oră ce îi face avansuri miezului de noapte, cu camera foto la gât și mirosind de la o poștă a turist, te afli probabil în Cuba. Se aude cum că furtișaguri mărunte ar avea loc, dar eu, personal, n-am simțit în aer nici iz de-așa ceva. Siguranța turistului în Cuba este cunoscută și se datorează, în parte, sistemului care aplică pedepse dure pentru încălcarea legii. 

Mai pune asta și pe seama faptului că turismul este una dintre principalele surse de venit naționale într-o țară care nu își permite riscul unei proaste reputații. Că ți se vor cere bani în schimbul poveștilor înduioșătoare… de asta să nu te îndoiești. Că vor încerca să îți vândă lucruri la supra-preț. Absolut! Dar aproape deloc probabil să experimentezi violență.

Spre deosebire de țări precum Venezuela sau Columbia, poliția cubaneză e de treabă, e peste tot, corupția nu-i pe lista lor de priorități și singurul lucru pe care ți-l vor cere, luând în considera natura cochetă a cubanezilor, va fi probabil o întâlnire când termină programul. Asigură-te totuși că ai un act de identitate sau o copie a acestuia cu tine, tot timpul.

Ia-ți gândul de la internet la discreție cu care te-a obișnuit viața

Centru Trinidad, Cuba
În această piață centrală… exista Wi-Fi!

Închipuie-ți că te-a ajuns vremea în care Google Maps-ul nu mai face nici cât o ceapă degerată, scroll-ul obsesiv al feed-ului nu mai trebuie ținut în frâu de disciplină, iar Google Translate și-a dat demisia din rolul de cârjă în comunicarea transnațională. Cum te conectezi la internet în Cuba? Îți cumperi frumușel un cartonaș de un dolar care echivalează cu o oră de internet și cauți să te conectezi la rețele Wi-Fi în parcuri și piațete. 

E, mai imaginează-ți cât de bine merge internetul acela în aer liber, pe care-l împarți zeci de oameni cărora abia le-a încăput Facebook-ul pe mână și cât din respectiva oră o vei petrece urmărind cerculețul de loading dând ture pe ecran. Un deliciu și-o-ncântare…

Cazează-te în Airbnb-uri

Micul dejun pe terasa airbnb-ului în Viñales, Cuba @ Angel Montoya

Airbnb-urile au rotunjit vertiginos veniturile familiilor și cubanezilor de rând suficient de norocoși să locuiască într-unul dintre zonele turistice ale țării. Prețul este infinit mai mic decât cel al structurilor clasice de cazare (iar aici mă voi aventura să-ți oferă o sumă concretă: la 20 de euro, camerele de două persoane includ minimul necesar, poate puțin mai mult, dar nimic sub). Iar experiența de a te afla sub același acoperiș cu oamenii aceia plin de viață, care vorbesc tare, mult, fără să facă economie de niciun hohot de râs, din gura cărora orice cuvânt iese pare de o importanță capitală, este o călătorie în sine. M-a surprins să bag de seamă că toate gazdele îmi înregistrau datele și le trimiteau guvernului pentru ca statul să știe exact unde se află fiecare turist care îi trece granița.

Cea care am avut norocul să-mi fie fost gazdă în La Havana era mama Marielei, o femeie trecută bine de 50 de ani care, pentru 5 euro, îmi pregătea cel mai bogat mic dejun de care am avut parte pe pământ cubanez. Dar alimentele erau probabil cea mai neînsemnată parte din bogăția micului dejun luat în compania ei pe durata celor trei zile. Mama Marielei, prin venele căreia curgea un pur-sânge cubanez, spunea povești pentru care reviste respectabile ar putea plăti bani grei. 

Mi-a spus povestea lui Fidel Castro prezentată prin ochii unei pro-comuniste aparținând vechii generații, care înțelege cât se poate de bine nevoile tinerilor de a se alinia Occidentului, de a călători și dispune de bunurile care, pentru o mare parte din planetă, sunt drepturi prin născare.  Am înțeles de ce ea, personal, nu poate să nu fie recunoscătoare pentru faptul că „acum, nimeni nu moare de foame. Statul ne dă puțin, dar în ciuda situației în care ne aflăm și a tuturor pe care le pătimim din pricina americanilor, ne asigură minimul necesar.” Mi-a spus povești din tinerețea ei și s-a întors spre mine cu dragă inimă când am dat semne că aș avea nevoie de sfaturi bătrânești. Locale. 🙂

S-ar putea ca localnicii din capitală să nu fie tocmai localnicii tăi preferați

Străzile din Havana, Cuba
La un pahar de vorbă, pe străzile din centrul capitalei

Sunt prima care are un cuvânt frumos de spus despre localnicii de oriunde, prima care încearcă să se înconjoare de aceștia și prima care sfârâie de surescitare și interes la contactul cu alte naționalități. 

Dar parcă pentru locuitorii Havanei… nu am fost înzestrată cu suficientă ecuanimitate. Este prea vădit evident că turiștii sunt văzuți aici prin lentilele reci ale beneficiilor pe care le pot furniza. Felul dezinvolt și deschis al cubanezilor este împins aici până la stadiul de intruziune și parcă oricât de iscusit te-ai arăta în a lega prietenii, niciuna nu pare să reușească să spargă barierele propriului interes. Dar poate-i doar părerea mea, iar experiența ta va fi cu totul alta.

Prostituția-i la fel de naturală ca papaya

Probabil ai mai auzit asta, probabil ți-au mai ajuns povești la urechi și da, sunt toate adevărate. Vei da cu ochii adesea de femei locale de-o frumusețe izbitoare, mergând la brațul domnilor de vigurozitate îndoielnică și încă și mai des vei fi oprit pe stradă și întrebat, fără urmă de pudoare ,dacă nu poftești să cumperi unul dintre puținele lucruri pe care oamenii de aici le dețin: corpurile lor. Dar situația nu-ți va apărea nici pe departe atât de dramatică pe cât am făcut-o eu să sune, ci o vei vedea exact ca pe ceea ce este: schimb și relații, cele mai firești lucruri care îi pot uni pe oameni.

La fel de firească va fi imaginea cuplurilor alcătuite din jumătatea masculină de origine exotică (purtător al ritmului acela folosit pe post de monedă, care îi scoate din minți pe vestici), iar cea feminină, de culoare albă (aristocratică, fluturând domol cocktailul cu umbreluță și încântată peste măsură de aventura atât de diferită de rutina zilnică de acasă). Dacă în tonul meu remarci vreo cât de mică urmă de critică, iertăciune. Aș fi o ipocrită de zile mari dacă aș îndrăzni să strecor măcar impresia țâțâituluidin dinți a dojană în discursul celor prezentate.

Nu dedica capitalei mai mult de 20% din călătorie 

Strada La Havana Cuba
Clădiri acoperite de istorie, uita-te de restaurare, și de un farmec copleșitor

Da, aici vei găsi tot ce ai nevoie pentru a înțelege istoria, arta, contextul social, politic și orice mai ține de cunoașterea intelectuală a țării. Este un punct imbatabil de început pentru aventura cubaneză, dar nu aici te vei îndrăgosti de Cuba. Că îți vor lua ochii clădirile colorate și scorojite de pe Paseo del Prado și de pe coperta oricărui ghid turistic cuban? Asta da. Că vei întoarce capul după mașinile strălucitoare de epocă? Cine le-ar rezista? Că te vei opri fascinat în fața teraselor din Centrul Istoric unde artiști stradali îi dau bătaie cu tarabana și cu salsa. Neîndoielnic.

Dar, te rog, orice ai face, nu lua la rând majoritatea bucket list-urilor cu lucruri musai de făcut. Lejer poți păstra în buzunar cei 30 de dolari necesari unei călătorii de 30 de minute cu mașinile convertible (care sunt răspunzătoare, în parte, pentru aerul irespirabil al orașului). Iar dacă ai de ales între un mojito pe rooftop-ul unuia dintre hotelurile luxoase din centru și o cafea într-un bar de cartier, în jurul unei conversații (oricum ar fi ea, dar, considerând pasiunea cubanilor pentru logoree, probabil lungă) cu un localnic, apleacă-te hotărâtor către a doua.

Nu te da în lături fața tururilor oferite de localnici

Free waking tour în La Havana, Cuba
Free walking tour: poză de grup

Nu-mi amintesc de vreun tur cubanez pe care să-l regret. În plus, turismul este una dintre principalele industrii și surse de venit ale țării și fiecare dolar pe care tu îl plătești înseamnă enorm pentru cel care-l primește. Nu te lua după primele aparențe din centrul capitalei sau după ce vezi în casa localnicului în care te vei caza care, tocmai pentru că își rotunjește veniturile astfel, are un nivel de trai peste media națională. 

Sărăcia havanezului de rând este mai ridicată decât o să ai senzația la prima vedere și spun asta pentru că, dintr-o împrejurare a sorții, s-a întâmplat să ajung într-o casă aflată departe de centrul pe care-l vede tot turistul, călătorind într-un autobuz în care, dacă nu te macină puțin o curiozitate înnăscută, nu o să te urci niciodată. Și nu spun doar că nu curgea apa la robinet sau pereții stăteau să cadă, dar proprietarul era mândru nevoie mare de faptul că reușise recent să-și cumpere televizor și să-și instaleze cablu.

Nici nu sugerez să te arunci acum în toate tururile care-ți ies în cale și să te epuizezi de nu mai știi de tine de dragul filantropiei. Spun că majoritatea merită din plin, și nu doar pentru experiența contactului cu oamenii de prin partea locului, dar mai ales pentru că sunt bine făcute, unice (la fel ca natura și cultura acestui pământ) și pentru că la sfârșitul lor simți că nu ai plătit pe măsura în care ai primit. Și ăsta-i mare lucru.

Acceptă că nu vei putea vedea tot ce merită

O estimare ochiometrică m-ar face să consider că ai nevoie de cel puțin patru săptămâni pentru a cunoaște Cuba de-a fir a păr. Cine-i suficient de norocos să se lăfăie în asemenea lux? Dacă nici tu, atunci nu-ți rămâne altceva decât să pleci capul, să te dai bătut, să faci o selecție riguroasă și să ticluiești un plan de voiaj năstrușnic. 

… dar nu rata Trinidad

Stradă din Trinidad, Cuba
Probabil străzile pietruite din Trinidad sunt cele care-ți vin în minte când spui „Cuba”

Străzile pietruite, grupurile de cântăreți de muzică son și vibe-ul cât se poate de local-cubanez… dacă le-ai văzut cumva în imagini, cel mai probabil erau surprinse aici. Neavând nici în clin, nici în mânecă cu senzația care te cuprinde în capitală. Inundat de un aer de mic orășel de provincie, Trinidad împletește cu o măiestrie inexplicabilă autenticul exotic și turisticul cosmopolit. 

N-o să te aștepte răsfățul varietății și disponibilității capitalismului

Magazinele alimentare din Cuba
Vrei ulei? Faptul că nu știi ce brand să alegi sau că nu au uleiul tău preferat nu-i prilej de neliniște. Că-i doar de-un fel.

Și o să ai nevoie de toată răbdarea din lume în diminețile când, după o noapte ce și-a dat obștescul sfârșit abia în zori, te trezești șifonat și dai buzna afară pe ușa locuinței în căutarea disperată a unei cafenele/bar/birt care să-ți procure următoarele: Wi-Fi, cafea cu lapte și apă. Vei constata repede că, deși te afli în centrul capitalei, în unele locuri nu-i lapte, altele sunt lipsite de apă, multe nu au cafea, iar Wi-Fi… niciunul.

Te vezi mulțumi atunci cu o cafea fără lapte, cu o sticlă de apă la jumate cumpărată la super-preț de la un chioșc (pentru că mai mare de-atât n-ai găsit la niciunul dintre ultimele patru magazine unde ai întrebat) și vei spera că ți-a mai rămas ceva timp de internet din ora ultimului cartonaș cumpărat.

Crezi că asta-i floare la ureche? Așteaptă atunci să intri într-un supermarket oarecare, să cauți raionul de ciocolată, să-i spunem, și să observi că e doar un singur brand de ciocolată. Atât. Și la fel cu orice produs. Inebitabil prefigurezi atunci cu ochii minții abundența și belșugul din orice Mega Image, în care se face uz de fiecare centimetru pătrat pentru a înghesui cât mai multe produse.

Nu amesteca romul cu Cola!

Rom Havana Club, Cuba
A nu se amesteca cu altceva decât cu gheață!
Autoarea fotografiei @ slgckgc

Nici dacă îți acoperi privirea cu două petice de pirat nu-i va putea scăpa observației ce înseamnă Havana Club pentru mândria și orgoliul naționale. S-ar putea să-l judeci mai gustos decât ai făcut-o până atunci și îți vor plăcea și prețurile cu care se vinde în baruri. Una peste alta, ai putea prezenta o tendință pronunțată de a ingera mai multă cantitate de rom decât îți stă în fire, mai ales dacă își bagă dracu’ coada și îți intră în cap că dansezi mai bine cu câteva pahare la bord.

S-ar putea să-ți mai dea și certitudinea că-i cam unicul sprijin în a te ține cot la cot cu cubanezii în energia lor inepuizabilă de a petrece până la ore deloc cuminți ale dimineții. Dacă toate astea te vor paște, fă-ți favoarea și bea paharul de rom atunci când mai adăpostește doar cuburi de gheață și leagă o strânsă tovărășie cu sticla de apă. Că știi vorba aia, romul neamestecat, capul nu doare.

More Stories
Întâmplate între granițele Venezuelei, în cel mai sumbru an al său (I)