De știut înainte să călătorești în Colombia

Aici își fac veacul unele dintre cele mai faine hosteluri

@ Finca Carpe Diem, Minca, Colombia

Cei cărora „a împărți camera” le repugnă și îi dezgustă ar fi reduși la tăcere în primele câteva ore petrecute într-unul dintre hostelurile columbiene. Privind mai departe de funcționalitățile obișnuite ale oricărui hostel, cele care îl fac una dintre cele mai înțelepte structuri de cazare, în Columbia, afacerea-i dusă la un cu totul alt nivel. Nu doar că majoritatea au micul dejun inclus în chilipirul de preț, dar atmosfera cu care dai nas în nas încă de la intrare e demnă de pofta de viață, vorbă și amiciție de găsit în toate cotloanele naționale.

Nu de puține ori am simțit timpul petrecut în câte vreun hostel de prin partea locului ca pe-un cadou. Și de încă și mai multe ori am intrat cu rucsacul pe ușa lor și cu intenția clară de a rămâne câteva zile, pentru ca trei săptămâni mai târziu să mă văd cu inima ruptă în holul recepției și cu un mărgăritar răsărit în colțul ochiului, nevoită să fac check-in-ul întru luarea tălpășiței. Hostelurile de-aici au făcut ca nici măcar o singură dată să nu mă simt departe de casă. Ca niciodată să nu fiu privată de sentimentul de comunitate. Ca niciodată să-mi lipsească prieteni.

… dar fii cu băgare de seama la capcana pe care-o țes aceste structuri de cazare-paradis

De faptul că o vei duce în hostelurile columbiene ca în sânul lui Avraam n-am nici umbră de-ndoială. Frica mea e altă: că, asemenea multor altor călători, vei găsi confortul comunității de backpackeri și pe cel al limbii engleze atât de dulce și ispititor că-ți va fi greu să mai ieși din așternuturile calde ale comodității. Iar asta-i calea sigură de-a arunca la gunoi probabil cea mai plină de sens fațetă a călătoriei: contactul cu localnicii.

Firește că-ți va fi mai ușor să-ți petreci timpul cu europenii din hostel – simțind că sunteți oarecum din aceeași peliculă – și puțin peste mână să comunici în spaniola locală a omului care vinde arepe, lucrează într-o cafenea sau care pur și simplu se oferă să-ți arate câțiva pași de salsa. Și nu spun nici să mă crezi pe cuvânt că fiecare grăunte de efort vine înapoi înzecit sub forma satisfacției. Testeaz-o mai bine pe propria piele.

Încearcă arepele din fiecare destinație în care ajungi

Arepe stradale la micul dejun, pe o stradă din Bogotá

Și că la arepe am ajuns și despre arepe vorbim, ține-te bine și începe să fluturi batista de rămas bun controlului de sine. Ca să-ți fac o introducere succintă în temă, voi defini arepa drept pâinea columbiană, făcută din făină de porumb, de formă circulară, diferită de la o zonă la alta. 

Pe testatea îți spun că îngrașă infinit mai puțin decât pâinea de grâu (de prisos a mai menționa absența glutenului), poate fi cumpărată din plină stradă, dar de găsit în orice fast-food, cantină sau restaurant high-class, iar preferatele mele sunt cele de pe coastă, rude de gradul întâi cu vecinele lor venezuelane. Deși nici de cele din Medellin nu m-aș lepăda fără strângere de inimă. Fie că-s ele dulci (zise și „arepas de chocolo”), bifurcate și umplute (cu te miri ce, de la banana prăjită, ou, avocado, fasole, ciuperci, cașcaval…), simple, umilă companie a felului principal… indiferent sub ce formă îți vor fi prezentate, vor rămâne parte a antagonismului dintre întoarcerea acasă și mutatul în Columbia.

Nu te stresa prea mult din cauza siguranței, dar ține cont de câteva reguli

Stradă în Candelaria, cartier central din Bogota

În ciuda sloganului național de promovare turistică (El único riesgo es que te quieras quedarSingurul risc este că ai putea vrea să nu mai pleci), n-aș garanta că niciun pericol nu paște călătorul în periplul lui prin Columbia. Am auzit povești care nu fac prea mare cinste poliției columbiene, dar niciun rău nu-i inevitabil dacă ții cont de câteva reguli de bun-simț, cu cea mai importantă în cap de listă: ia aminte tot timpul de sfaturile localnicilor. Deși au oricum tendința să ia vertiginos calea paranoiei când se apucă să arunce în tine cu măsuri de precauție, nu nesocoti nimic din ce auzi – nu știi care-i bucata care te poate scăpa de primejdie. 

No des papaya (tradusă prin prea-intuitivul nu da papaya) este mantra columbiană pentru prudență și încurajează la a nu da ocazia răului să se întâmple. La a nu te expune, poftim. Exceptând străzile extrem de turistice din inima marilor orașe, nu te plimba niciodată noaptea și cu prisosință nu singur. Este indicația de care am ținut cont cu sfințenie și care m-a scăpat probabil de multe neajunsuri. Nu lua la tine multe bunuri de valoare și nu te urca în taxiuri oprite spontan pe stradă. 

Există zone (și interesează-te de ele anticipat) unde nu-i recomandat să mergi pe stradă cu telefonul la vedere, iar riscul este acela că șoferul unei motociclete, trecând în grabă și imposibil de ajuns te poate ușura de el fără cel mai mic efort. Și dus să fie.

Nu lua de-a bună nimic din ce citești a priori călătoriei tale în Colombia

Iar dacă ar trebui să ții cont de un singur lucru în privința Columbiei, ăsta ar fi. Du-te fără nicio așteptare și nicio prejudecată. Fără nicio bănuială și nicio temere. Dă-i ocazia acestei țări magnifice să te surprindă cum a făcut-o cu atâția alții înaintea ta. Așteaptă-te ca lucrurile să nu meargă strună tot timpul, dar să nu te mire dacă dai de lucruri prin a căror frumusețe să-ți zdruncine complet lentilele prin care privești viața.

Citește și: Cum au distrus stereotipurile imaginea Columbiei

More Stories
Strazi din Caracas, Venezuela
Prin ochii familiei Mendoza (VI)