Motive pentru a călători în Guatemala

N-am alocat Guatemalei atâta timp pe cât ar fi meritat. Iar dacă ridici puțin ochii și citești numele blogului, începe să-ți miroase parcă a ipocrizie. Mă las pe mâna circumstanțelor atenuante, sub mantra convingerii că mă voi întoarce într-o bună și nu prea îndepărtată zi pentru a savura pe îndelete tot ce-nconjoară granițele acestei țări luxuriante.

Dar când au folosit vreodată regretele la ceva? Iată, așadar, care sunt raționalizările pentru care cred că ar trebui să dai fuga în Guatemala cu prima ofertă la zboruri care-și îndreaptă degetul arătător spre tine cu buricul în sus, flexându-l ademenitor.

1. Procentul ridicat de populație indigenă (41%, majoritatea etnii de origine mayașă)

Femei indigene în Antigua, Guatemala
Femei indigene în Antigua, Guatemala

După Mexic, Guatemala este a doua țară de pe continentul latin cu cel mai ridicat număr al populației indigene. Asta se traduce prin costumații tradiționale cât vezi cu ochii, indiferent de ziua din calendar. O cantitate de meșteșuguri artizanale de cumpărat la discreție. O veselie de limbi ce-și trag rădăcinile din vremuri cu mult înaintate lui Columb și a naufragiului său și, în general, prin posibilitatea pe care o are călătorul curios de a baga capul pe ușa unei culturi care n-are nici în clin, nici în mânecă cu ce poți vedea pe pământ european.

Dar să nu-ți închipuie că lucrurile curg atât de lin și nestăvilit pentru băștinași sau că eforturile de infiltrare ale culturii occidentale nu lasă urme. Am avut șansa să cunosc o tânără adolescentă, locuitoare a unui sat indian, care urma o practică într-o agenție de turism dintr-o zonă urbană (Xela). Neajunsuri? Iată numai unul: îmbrăcată în costumație tradițională, era privită la birou ca o ciudățenie aterizată dintr-un secol trecut. Optând pentru ținută occidentală, se lovea acasă de reproșuri legate de uitarea originilor și aspirațiile de a se confunda cu albii. Soluția tinerei: nu ieșea niciodată din casă fără ambele ținute, întotdeauna en garde pentru a prezenta ceea ce o făcea să treacă neobservată.

2. Condiții impecabile pentru a învăța spaniolă

Nu puțini au fost cei pe care i-am cunoscut într-o perioadă de cunoaștere și dezvoltare personală, urmând cursuri de spaniolă în Guatemala. Și oricât de indiferentă aș fi încercat să mă arăt, nu am putut evita curiozitatea alimentată de întrebarea „de ce?” De ce Guatemala? Nu mă înțelege greșit, mi-a plăcut enorm Guatemala, dar, de-ar fi să mă înham la un curs de ceva, parcă aș opta oricând pentru țărmurile caribiene unduitoare sau pentru orașele cosmopolite, sigure și totuși latine, precum Medellín (Columbia) sau Guadalajara (Mexic).

Am investigat, bineînțeles, că nu puteam să stau cu mâinile în sân și iată ce am aflat: pare-se că Guatemala-i una dintre cele mai ieftine destinații pentru dobândirea acestei abilități lingvistice. Mai puțin de 200 de euro pe săptămână pentru 20 de ore de spaniolă, cazare în casa unui localnic, trei mese pe zi și alte beneficii turistice. 

Se mai spune și că spaniola Guatemalei este clară, ușor de pătruns, iar accentul este unul cât se poate de neutru; că satele maya abia așteaptă să le vizitezi când se termină săptămâna de studiu și, fiind una dintre țările cafelei, licoarea se pupă numai bine cu tocitul conjugărilor, al verbelor neregulate sau al vocabularului de zi cu zi.

3. Posibilitatea unei drumeții de trei zile (din Xela la Lacul Atitlán)

Cu mândrie susțin că n-ar fi prea multe lucruri pe care le regret când mă uit în urmă, la idila mea cu America Latină. Dar faptul că am spus „nu” acestei drumeții, într-o cameră de hostel din Xela este fără doar și poate unul dintre ele. Of, fir-ar să fie…

M-am documentat a doua zi pentru a afla exact ce am pierdut, răsucind încă și mai abitir cuțitul în rană. Pentru mai puțin de 100 de euro, cele trei zile la pas, străbătând 46 de kilometri, m-ar fi plimbat prin păduri de nori (exact așa cum se aude), sătuce indigene, câmpuri de porumb, plantații de cafea, mi-ar fi oferit experiența unui temazcal (ritual practicat de civilizațiile maya în saune subterane), focuri de tabără și răsărituri de-ți dau lacrimile. Ce să mai spun… dacă, din întâmplare, te întreabă cumva cineva în viața asta: „Nu vrei să vii cu noi în drumeția de trei zile până la Lacul Atitlan? Plecăm la 5 dimineața”, fă-ți o favoare și răspunde pozitiv.

4. Șansa de a adormi în sunetul exploziilor unui vulcan activ

El Fuego, unul dintre cei mai înalți vulcani activi de pe pământurile Guatemalei

Ahh… Acatenango! Nu, nu-i asta nicio incantație suspectă, ci numele muntelui și a drumeției în sine până în vârful lui, la a cărui simplă amintire parcă încep să sfârâi de surescitare și entuziasm. Și nu-i nevoie de cine știe ce documentare amănunțită pe TripAdvisor ca să îți dai seama că nu sunt singura care jubilează la gândul periplului cu pricina. 

Aventura începe dimineața, când autocarul te ia din fața locului de cazare, ți se oferă prânzul și câteva haine cu care să depășești frigul de peste noapte (insuficiente, desigur). Continuă cu cinci ore de urcare montană îndeajuns de grea încât să îți terfelească ego-ul și ce mai credeai tu despre condiția-ți fizică. 

Pe cât e de greu, pe atât de satisfăcător când te vezi în sfârșit ajuns la baza de camping. Ceea ce vei urca va fi un vulcan stins, care își privește în ochi fără pudoare vecinul în plină vervă, ce nu mai contenește cu scuipatul lavei. Iar dacă în vreme de zi, tot ce se vede în urma exploziilor sunt valurile de fum, lăsatul soarelui permite urmărirea show-ului ținut de masa vulcanică în flăcări, țâșnind către stele.

5. Orașul Antigua

Stradă centrală din orașul Antigua, dimineața, puțin după răsărit

Dacă intuiești deja că ai jubila și zburda la vederea așezărilor coloniale, că nu ai mai conteni cu entuziasmul și cu bătăile feroce de inimă plimbându-te printre vestigiile arhitecturii atât de tipice Americii Latine și că ai ține-o numai într-o bucurie fotografiind culorile unor clădiri ieșite din cu totul alt film decât peisajul arhitectonic de zi cu zi, Antigua o să-ți placă tare.

Străzile pietruite, florile siclam, zidurile toate vopsite în culori vii și muntele vulcanic care se opune peisajului de oraș din cine știe ce epocă… cine știe ce timpuri, toate fac din Antigua un cadru ideal pentru multe. Scrierea unei cărți, descoperirea unor talente artistice proprii, scufundarea până în creștetul capului în cultura locală printr-o perioadă de voluntariat sau ruperea de viața normală preț de câteva săptămâni pentru a lucra într-un hostel (să-i spunem) îmi sună toate a planuri imposibil de ieșit prost într-un decor ca cel oferit de Antigua.

6. O întindere de apă ca niciuna alta

Deși îmi place să cred despre mine că nu obișnuiesc să mă lansez în exprimări clișeice, Lacul Atitlán pare rupt din cu totul altă lume. Imaginea vulcanilor ce încadrează albastrul electric al apei își înalță siluetele din spatele unei perdele de ceață. Sau de nori. Sau de aburi. Cine știe? Iar tu te vei trezi pătruns până în măduva oaselor de imaginea de tablou ieșit din mâna vreunui pictor clasico-dramatic, de parcă inima ți-ar fi trecut printr-un storcător de rufe. Niciuna din nuanțele ce învelesc peisajul nu seamănă cu nimic din ce ai mai văzut până atunci pe viu, iar sentimentul de izolare față de tot ce are legătură cu viața de zi cu zi a contemporanilor îți invadează fără șagă pieptul.

Acest lac de origine vulcanică are țărmul brodat de sate de doar câteva sute de suflete (cu tot cu călătorii), fiecare cu propria personalitate, între care se călătorește cu barca. Vei găsi aici locul în care societatea locală, împreună cu cultura-i înghețată în timp, conviețuiesc cât se poate de frumos cu recent-sosiții și cât se poate de modernii backpackeri. 

7. Așezări la țărm de pacific prea puțin cunoscute încă (El Paredon)

El Paredon plajă și Surf, Guatemala
Din categoria locurilor cu care-ți pui poză pe birou, la vedere, ca să-ți amintești că viața poate fi și dulce

Probabil există actualmente un număr infim de așezări la mal de ocean, pe plaja cărora să te poți plimba kilometri întregi, în sunetul valurilor care se sparg de țărm, fără să vezi țipenie de om. Iar dacă ajungi să te dedai unor asemenea plimbări, aici o poți face conștient că la sfârșitul acesteia te așteaptă piscina din hostelul superb (9 €/noapte) și un apus ce dă impresia, fie că norii au luat foc, fie că cerul și apa deopotrivă nu sunt decât o perdea străvezie în spatele căreia cineva a aprins o lampă pentru a mai citi puțin înainte de culcare. Spune tu acum, câte astfel de locuri cunoști?

Oricum, El Paredon chiar înseamnă mai mult decât nisip, ocean și volei pe plajă (pretinzând că „nisip, ocean și volei pe plajă” ar merge în aceeași propoziție cu „decât”). O să găsești aici categoria aia de backpackeri irezistibili, mulți cu chitara sub braț și încă și mai mulți cu placa de surf, categoria de localnici alături de care poți învăța să prepari câte ceva din bucătăria tipică și categoria de organizații care demonstrează că turismul nu face întotdeauna decât să vină, să ia arogant tot ce are nevoie și să plece impasibil la efectul pe care îl lasă în urmă. Nu. Sunt și unii care ajung, se îndrăgostesc de locuri, rămân și pun pe masă tot ce i-a învățat civilizația pentru a face lucrurile mai bine.

8. Livingstone și populația de garifuna („caribii negri)

Descendența africană de pe pământurile latine este oricum o încântare pentru scărița, ciocanul și nicovala care involuntar dănțuiește pe ritmurile lor, pentru retina care s-ar putea delecta fără odihnă privindu-le dansul, pentru mintea care ar țese la gânduri de entuziasm numai observând câtă viață debordează din acești oameni. 

Acum, există pe coasta Guatemalei un oraș pescăresc unic în țara cu pricina, populat de câteva etnii particulare: descendenții unui grup restrâns de sclavi negri (care și-au câștigat independența cu mult înaintea continentului), descendenți mayași și locuitori caribieni. N-ai putea găsi loc mai bun pentru a petrece cu patos, a lua câteva cursuri de tambur sau pentru a te avânta într-o natură tropicală aproape neatinsă de mâna păcătoasă a omului.

9. O destinație excelentă pentru a voluntaria

Voluntariat in Guatemala
Acolo unde călătoriile pot eșua, voluntariatele sunt fabrici de momente neprețuite. Dacă nu știi de unde să începi, aruncă un ochi pe website-ul Casa Guatemala

Nu îți va lua o veșnicie să îți dai seama că Guatemala este o țară unde voluntarii nu pot fi în plus și unde lucrurile nu sunt tocmai lapte și miere pentru localnici. Siguranța publică, exploatarea prin muncă, accesul la educație și dreptatea justițiară sunt doar câteva dintre lucrurile la care se poate lucra vreme bună de-acum înainte pentru a atinge cote satisfăcătoare.

Dacă alegi să faci din vacanța ta în Guatemala o experiență de voluntar, pregătește-te pentru un șoc social cum rar avem ocazia să vedem și mai pregătește-te să cochetezi serios cu ideea de a oferi mai mult de câteva săptămâni acestor pământuri. Și, pentru că sunt convinsă până în măduva oaselor că nicio călătorie obișnuită nu poate ajunge nici la degetul mic al unui voluntariat, nu închide prea brusc ușa unei asemenea eventualități. S-ar putea ca oamenii și căldura lor să-ți topească inima, peisajele să te facă să realizezi cât e de mic universul tău, iar contactul cu problemele sociale să te rușineze pentru nemulțumirile de zi cu zi.

10. Ruinele fascinante ale unei populații pre-hispanice

Templul din Tikal

Complexul arheologic Tikal, deși abandonat și lăsat la mila vegetației tropicale de mai bine de 800 de ani, rămâne unul dintre cele mai importante vestigii ce amintesc de gloriosul trecut al civilizației mayașe. Dacă imaginația îți e bine instalată pe tron și poate făuri fără probleme siluete de indieni precolumbieni, cei 17 km pătrați de oraș apus și 4000 de construcții din timpuri necunoscute îi vor da de lucru.

Iar dacă o drumeție sănătoasă prin inima pădurii tropicale, în mijlocul densei vegetații, cu urechile ciulite la povești despre înțeleciunea mayașă nu îți merită o vacanță…

More Stories
Strazi din Caracas, Venezuela
Prin ochii familiei Mendoza (VI)