10 motive să călătorești în Colombia

Columbia… tierra querida. Dacă aș putea să te teleportez fie și numai pentru o singură zi pe-acest pământ, ai roși până în vârful urechilor la gândul că însăși acesta (gândul) se îndrepta năvalnic și exclusiv către secvențe din Narcos la simpla pronunțare a cuvântului: Columbia. 

Călătoria mea aici s-a extins mult peste limitele uneia obișnuite și cu certitudine mult peste cele prevăzute, iar biletul de întoarcere s-a văzut pe deplin neonorat într-una din zilele în care, în locul drumului către aeroport, am ales căldura din Cartagena.

Dacă această țară latină ocupă un loc codaș pe bucket list-ul destinațiilor tale, nu te învinovăți. E firesc. Sunt atât de multe de văzut și atât de puține zile de concediu. Nutresc totuși speranța că poate rândurile de mai jos au să influențeze, fie și numai din curiozitate, căutările viitoarelor tale bilete de avion.

1. Natura frumoasă a frumoșilor columbieni

Plaza del Chorro, Bogota / Imaginea îi aparține lui Pedro Szekely

Nu mulți mă pot contrazice când susțin că omul face locul… sau cel puțin gustul cu care vizitatorul vulnerabil la impresii și influențe rămâne după ce cunoaște un loc. Iar dacă de columbieni vorbim, nu cred că exagerez spunând nu am simțit pentru nicio populație acest atât de puternic „vreau să fiu ca ei”! Vreau să fiu ca ele, să dansez ca ei, ca ele, să vorbesc ca ei, să mă confund cu ei pe-atât de ușor și natural cum reușește cerneala să pătrundă în hârtia sugativă.

Columbienii sunt prea siguri pe ei, prea mândri de ceea ce sunt, prea frumoși din cap până-n picioare, iar amabilitatea lor te dezarmează. Încotro să te mai grăbești când te vezi prins într-o conversație despre care, de la primele cuvinte, bănuiești că va fi unul dintre momentele memorabile ale zilei? Iar interlocutorul poate fi oricine: de la șoferul de Uber, doamna care se ocupă de curățenia hostelului, cea care vinde arepas, băiatul de culoare care comercializează dulciuri cu aspect de glicemie sau tânăra care îți îndreaptă părul la salon (ulterior, vom discuta despre asta).

2. Natura frumoasă a unor pământuri ce le au pe toate și în plus

Valle de Cocora, Columbia
Valle de Cocora și cea mai înaltă specie de palmieri din lume

… iar când spun „pe toate”, nu mă refer la deja consacratele „munte, mare și câmpie”. Dacă cei mai antropologi din fire se vor lăsa fascinați de dezinvoltura, naturalitatea, el coqueteo și, probabil, de accentul delicios al localnicilor, amanții plajelor, ai vegetației exotice, ai munților, ai lagunelor din vârful acestora, ai cascadelor și deșertului… să se ție bine!

Infinite sunt frumusețile naturii columbiene și nicio regiune nu seamănă cu alta. Scăldată deopotrivă de apele Caraibelor și ale Pacificului, căptușită de vegetație amazoniană, acoperită de cea a paramo-ului (ecosistem de găsit doar în Columbia și Peru, la peste 3000m altitudine, despre care se spune că este cel în care viața pe Terra evoluează cel mai repede), răsfățată de ape în șapte culori și și palmieri cum numai aici găsești.

3. Povești trecute despre care profa de istorie nu ți-a spus nici „ps”

Sursa fotografiei: Roderick Eime

Imposibil de uitat clișeul lingvistic al „marilor descoperiri geografice”, băgat cu furca pe gât încă de la fragede vârste; să arunce primul piatra cel care poate susține că nu „s-a scos” cu punctajul minim aruncând cu aceste „mari descoperiri”, întrebat fiind despre geniul omenirii de prin secolul XV. Dacă s-au omis informații când, la ora de istorie, aceste episoade sângeroase pe care cuvinte precum „viol”, „furt”, „asasinat în masă”, „sclavizare”, „distrugere”, „dezastru” le descriu cât se poate de bine ne-au fost predat drept „marile descoperiri geografice”? Oho. Și-ncă cum.

Nu îmi amintesc nici picată cu ceară să se fi menționat ceva de catastrofa demografică pe care a reprezentat-o „descoperirea” (descoperire?… ca și cum America nu ar fi existat înainte de sosirea lui Columb) de către europeni a Noii Lumi și sunt voci care spun că 95% din populația indigenă a întregii Americi a fost anihilată în timpul cuceririi. O goană nebună după aur și bogății care i-a împins pe marii „descoperitori” să uite cu desăvârșire de orice urmă de umanitate și să lase în urma lor civilizații exterminate, populații întregi ucise, femei violate și culturi milenare din care cu greu au mai rămas doar câteva amărâte dovezi.

De toate acestea și de multe altele am luat la cunoștință în Parcul Guatavita, sorbind pe nerăsuflate (și, fără niciun motiv de a părea mai bărbată decât sunt, cu niscaiva lacrimi în ochi) spusele ghidului local.

4. Satele coloniale: fotogenice și prietenoase

Guatapé, Columbia / Imaginea îi aparține lui USA-Reiseblogger

Aceste bijuuri istorice n-au nici în clin nici în mânecă cu nimic din ceea ce îți trece prin cap când te gândești la un sat. Ce-i drept e drept, multe sunt reconstruite și readaptate pe placul și gustul turistului, dar asta nu le știrbește deloc din frumusețea arhitecturii, din ospitalitatea localnicilor sau din deliciul porțiilor cu gust de „la mama acasă” (bineînțeles, dacă mama s-ar numi Dulcemaria, Paola, Luisa, Fernanda… Rodriguez Garcia).

Cele mai multe dintre aceste așezări rurale îmbracă culori ce garantează fotografii cu potențial de inimioare multiple și sunt înconjurate din toate părțile de colțuri de natură ce smulg promisiunea de reîntoarcere. Unele se laudă cu plantații de cafea, altele cu terenul necesar pentru sporturi extreme, altele cu drumeții despre care o să povestești nepoților.

5. Medellin! Ah…

Telefericul din Medellín / Imaginea îi aparține lui Quinntheislander

Nu puțini sunt cei care au ajuns acolo și le-au luat foc călcâiele după acest oraș și tot ce îl compune, iar eu aș minți fără centimetru de obraz dacă aș spune că nu mă gândesc serios să mă întorc acolo și să rămân o vreme. 

Vorbim fix despre locul de baștină al lui P.B. și despre orașul considerat cândva cel mai periculos de pe pământ. Dar nu te da înapoi ca un șoricel fricos pentru că ce te așteaptă acolo, în actualitate, este cel mai inovator oraș columbian… cel mai „dezvoltat” te-ai putea surprinde afirmând, într-un moment de serioasă lipsă de creativitate lingvistică. 

Mult mai ieftin decât Bogota, cu un sistem de transport impecabil, cu zone întregi regenerate și transformate din cartiere obscure, periculoase și rău famate în adevărate capodopere de arhitectură urbană, Medellin oferă dovezi peste dovezi despre faptul că locuitorii luptă cu toate armele pentru a schimba percepția lumii despre orașul lor.

6. Școlile de dans din Cali. Ca să nu vorbim de discoteci…

Am tot bătut tarabana până acum despre cum dansează columbienii, dar n-am menționat nimic despre cât poate fi de descurajatoare imaginea pentru un ne-columbian. Pe cei mai egocentrici dintre noi îi pot trece fioruri serioase pe șina spinării numai la gândul ringului de dans și la ideea de a se expune cu bună știință la o asemenea umilire publică (pentru că, ce crezi, mișcările găinii mecanice sau bagaje-sus-bagaje-jos cu care te scoteai la fiecare petrecere house, nu-și au locul aici).

Pe acesta și pe multe alte complexe le vor rezolva, cu puțin efort și sârguință, lecțiile de salsa (pe timp de zi) și partenerii localnici mai mult decât doritori de a împărți cu tine secretele ritmurilor latino (pe timp de noapte). Și nu-i loc mai nimerit decât Cali de a începe să te pui pe treabă și să scoți mișcările alea din șold de la naftalină.

7. Fructe care îți dau impresia că ai murit și ai înviat pe altă planetă

După o plimbare prin piețele columbiene, nicio altă plimbare prin piață nu te va mai satisface vreodată.

Biscuiței, ciocolățele, prăjiturele și alte ridicătoare de glicemie? Adio și-un praz verde pentru că bogăția de fructe exotice și de gusturi de care nu ai fi crezut că-i pământul în stare sălășluiesc în această țară, cu a doua cea mai mare biodiversitate din lume (Brazilia ocupă primul loc, în caz că ardeai de curiozitate). 

Guanaba, granadilla, lulo, guayaba, maracuya, tomate de arbol și câte și mai câte; devorate ca atare sau în delicioase smoothie-uri, cumpărate din piață sau direct din stradă, curățate și împachetate (deși, pentru binele naturii, am înclina pentru cele mai puțin ambalate).

8. Numărul infinit de culori de piele, accente și temperamente

Femei pe străzile din Cartagena / Imaginea îi aparține lui Luz Adriana Villa

Nu îmi trece prin cap vreun alt loc sub soare în care poți cunoaște atâtea feluri de oameni aparținând aceleiași națiuni. Mergi în Medellin și nicio diferență simțitoare de aspect n-o să simți între tine și ei; o să te topească felul în care pronunță cuvintele, lungesc frazele și dau o importanță capitală fiecărei idei vociferate, ce, de la început pân’ la sfârșit, poate reflecta trăiri dintre cele mai diverse.

Îndreaptă-te către un trib indigen sânge-pur și observă că nimic n-au a face la înfățișare cu ce ai cunoscut deja, ci poate doar de departe, vag cu peisajele din Winnetou; închipuie-ți acum că există actualmente peste 80 de grupuri indigene pe tot întinsul Columbiei, fiecare cu limba și obiceiurile lor. Dă iama apoi spre coasta Caraibelor sau a Pacificului și descoperă grupuri de populație afro, ce poartă dansul și muzica în sânge și vorbesc o spaniolă greu, dacă nu imposibil de înțeles pentru urechea de străin.

Și da, membri tuturor acestei grupuri de oameni care vorbesc, dansează, arată și se comportă diferit se numesc toți… columbieni, iar aceasta-i numai una din dovezile de netăgăduit ale diversității naționale.

9. Dorința lăuntrică și colectivă a localnicilor de a schimba percepția lumii asupra Columbiei

… iar asta poate să înduioșeze până la lacrimi când este vorba despre o națiune despre care, până de curând nu se știa mai mult decât că era un regat al drogurilor, al crimelor și al corupției. Turiștii din toate părțile o ocoleau fără să stea pe gânduri și numai vestea că ți-ai cumpărat bilet spre Columbia ar fi provocat un atac de cord oricărui părinte.

Trăim vremuri de puternice schimbări și, deși lucrurile sunt departe de a fi perfecte pe acest pământ, nu mai putem permite prejudiciilor și știrilor SENZAȚIONALE cu miros de cancan să se pună stavilă dorinței de descoperire. Ar fi păcat. Mai ales când atâtea sunt de explorat în acest colț îndepărtat de lume, unde brațe deschise și zâmbete largi te așteaptă de cum ieși din aeroport.

More Stories
Povești de călătorie - Columbia
Ți-am mai zis că-ți mulțumesc?