Nouă experiențe de neratat în Mexic

Ah, Mexic, Mexic… călătoria care începe cu câteva imagini clișeice insinuate în imaginație. C-o fi o mare de guacamole curgând în valuri pe străzi. C-or fi cactușii bățoși în mijlocul deșertului și bărbații dolofani, cu sombrero, în paiete țipătoare. C-or fi mariachi cu care aceștia se înhăitează întru serenade sub balcon. Să arunce prima piatră cel prin fața căruia nu se perindă aceste tablouri când se gândește la Mexic.

Vei fi cât se poate de surprins să mai afli și că majoritatea telenovelelor care au pus bazele spaniolei pe care astăzi o treci în CV tot din Mexic vin. La fel și cu păcătoasa parteneră a sării cu lămâie, care aici își are sorgintea. Acum, la o privire sumară pe hartă, vei observa că trei Mexicuri acoperă toată Europa și ți-ar trebui minim trei vieți ca să scoți primul căscat de plictiseală aici. Am încercat totuși să fac o listă sumară, plauzibilă, de experiențe cu care poți cocheta în prima ta călătorie în Mexic.

1. Fă turul satului Tequila, statul Jalisco

Câmpuri de agave din Tequila, Jalisco
Câmpurile de agave: planta rudă cu aloe vera, de din care ia născare tequila

Toată aventura începe pe la 9-10 dimineața, când autobuzul cu destinația Tequila te culege din fața așezământului temporar din Guadalajara. Cazării, cu alte cuvinte. Vei fi avertizat că turul include tequila gratis cât poți duce. Dar tu, încrezător din fire, îți vei da ochii peste cap concluzionând că doar un nebun ar putea începe să bea tequila „cât poate duce”, în miezul zilei. Naivule!

Ajuns în satul cu pricina, îți va fi prezentată planta de agave și specia din care ia născare afurisenia de băutură. Ți se va explica tot procesul, ți se va face o simulare a muncii țăranului mexican, iar apoi… ție-te bine! Ești invitat să guști din n’șpe mii de feluri de tequila, în vesela companie a unui grup de mariachi puși pe treabă.

Mexicanii vor încinge dansul și tu vei asista la o demonstrație a exuberanței naționale când la timpan le ajung acordurile unui hit local de dragoste. Numai veselie și voie bună, dar fii cu băgare de seamă la ceea ce inocent au numit locuitorii statului Jalisco, „cantarito”: o combinație de suc de citrice cu tequila. Ăsta dă gata orice bun creștin și se asigură că drumul înapoi cu autobuzul nici nu se simte.

2. Fă snorkeling sau scuba diving (pe una dintre insule)

Snorkling în Mexic
În ciuda a ceea ce pare, nu urma să fiu răpită de mâna din spatele meu

Să elucidăm misterul din capul locului: atât snorkelingul, cât și scuba divingul îți permit să explorezi lumea subacvatică așa cum o face, să spunem, un pește (și mă refer aici strict la inocenta vietate marină!). În vreme ce snorkelingul îți arată doar partea superficială a apei (nu îți trebuie decât niște ochelari subacvatici și un tub pentru respirație), scuba divingul vine cu butelia de oxigen, echipamentul complet și posibilitatea de a ajunge până hăt, în străfundurile apei. Evident, acesta din urmă forțează la mai multe investiții de bani, timp și antrenament.

Dacă-i prima dată când te înhami la așa ceva, începe binișor cu cel dintâi și descoperă o parte de pământ pe care, majoritatea dintre noi, nu ajungem să o cunoaștem niciodată. Bagă de seamă cât de bine se simte liniștea de sub apă și mișcarea armonică a ta, a algelor și a căluților de mare. Reflectează la cum viața pe pământ s-a denaturat de când pământul a ieșit de sub ape și cum n-ar strica deloc să ne mișcăm în aceeași simfonie motrică și pe terra firme

*Poți practica scuba diving pe Isla Mujerez, Isla Cozumel, în numeroase locuri din Peninsula Baja California, în cenotele din Yucatan etc.

3. Încearcă paddle board (pe Laguna Bacalar)

Paddle board în Laguna Bacalar, Mexic
Să presupunem că sportul în sine te lasă complet rece, dar ce inimă de gheață să-ți bată în piept ca să îți poți întoarce fața de la un asemenea shoting dimineața pe răcoare?

Numai fotografia de mai sus și ar trebui să fie suficient să te umple de certitudine că nu poți face nimic mai bun cu diminețile tale litorale decât paddle board. Cel puțin în poze, vei arăta ca o celebritate, iar posibilitatea de a rupe gura târgului cu o astfel de poză este mereu binevenită. 

Dar, în afară de puseurile egoului, de ce altceva ai mai vrea să saluți soarele când tocmai se șterge somnoros la ochi, de pe placa de paddle? În primul rând, este un sport acvatic infinit mai ușor decât surful, canotajul, parasailingul sau alte nebunii. O să simți că domini arta vâslitului din picioare în mai puțin de jumătate de oră fără ca asta să-i ia ceva din meritul de a-ți lucra fesierii, bicepșii și pectoralii. 

În al doilea rând, această deplasare pe-al cărui control îl împarți cu apa, calmează cumva val-vârtejul firesc minții sălbatice. Așa cum îi stă apei în obișnuință, apa creează condițiile necesare unei dimineți armonice, în care gândurile, corpul și placa de sub picioare merg în tandem. Niciuna nu rămâne în urmă și niciuna nu o ia înainte.

4. Mănâncă într-o piață

Piață cu mâncare în Mexic
Ceea ce îi lipsește Mexicului sunt omagiile, statuile și reverența pe care o merită femeile care se îndeletnicesc cu pregătitul mâncării aici

Nu-i nimic din aventura mea mexicană de mai bine de un an pe care să mi-l amintesc mai cu drag și jind decât mâncarea mexicană. Până să ajung acolo, iar ea să ajungă parte din viața mea, chiar credeam că nicăieri nu există mâncare mai bună ca acasă. Câtă naivitate. Te poate încerca un nu-știu-ce la gândul de a mânca din roadele unei bucătării stradale, improvizate, aflată la ani lumină de orice direcție sanitară, dar acordă-i puțină încredere sistemului imunitar.

Piețele mexicane sunt sufletul acestei țări, iar doamnele care prepară quesadiile, pozole-ul și tacoșii… cele mai multe dintre ele merită statui și rangul de eroine naționale. Neobișnuit o să-ți pară așezatul la o masă înghesuită, într-un loc în care graba dă năvală din toate părțile și poate o să te întrebi chiar cum ar putea mâncarea să alunece liniștită în mijlocul unui asemenea haos. Ha! O să alunece de mama focului, n-avea tu grijă. Și în măsura în care bunătățile se transformă în cenușă în gura ta, ochii încep să-ți strălucească lacom, purtând în spatele lor o singură intenție: să ți se mai aducă o porție!

5. Învață să faci surf (pe coasta Pacificului)

Surf pe coasta Pacificului, Mexic
Ei, măcar asta să-ți propui. Acum, dacă nu ajungi să faci surf la persoana întâi, măcar îi poți admira la persoana a treia pe cei care chiar îi dau bătaie

N-o să mă avânt acum în declarații despre cât mi-a înălțat surful spiritul pentru că, s-o spun sincer, n-am îndrăznit încă. Dar am cunoscut o mână bună de oameni care s-ar lipsi bucuroși de masa de prânz numai să poată face surf în fiecare zi a vieții lor. Și nu știu dacă-i doar o coincidență, dar fix aceștia-s oamenii pe corpul cărora picăturile de ocean se chinuiesc puțin pentru a urma calea gravitației, fiind nevoite să străbată tot soiul de sculpturi și forme musculare. 

Imaginează-ți cum îi mai dădeau pupilele mele bătaie cu sclipirea în fața unor asemenea dovezi de perfecțiune, pe fundalul roșiatic al soarelui care-apunea de partea cealaltă de țărm. O binecuvântare adusă ochiului.

Oricum, am luat-o pe câmpii pentru că ceea ce vreau să spun este că întregul țărm vestic al Mexicului este împânzit de sate și stațiuni unde poți învăța cum stă treaba cu valurile și cu placa sub picioare. Poți să te strecori fără opreliști într-o comunitate globală de oameni uniți prin această pasiune. 

6. Urcă un munte 

Pico de Orizaba (Mexic) la apus
Pico de Orizaba, cel mai înalt vârf mexican, la lăsatul soarelui

Dacă îți închipui că doar munțomanii împătimiți aleg să dedice una dintre zilele de concediu urcării de munți necunoscuți, să știi că n-ai dreptate. La același nivel cu curiozitatea și cu deschiderea spre diversificare, și tacoșii devorați în exces te pot motiva la fel de bine. Îmi pare rău să fiu tocmai eu cea care îți dă vestea, dar, deși Mexicul e plin ochi de zone de climă și vegetație din cele mai diverse, dimensiunile colosale ale țării vin la pachet cu imposibilitatea de a cunoaște mai mult de 20% dintre ele într-o vacanță obișnuită.

Dacă Ciudad de Mexico îți servește drept punct de plecare, cel puțin trei dintre cele mai bătătorite drumuri către munții naționali-vedetă își deschid calea. Îi poți cunoaște în excursii de o zi sau, dacă muntele e viața ta și pe vârf de munte te-ai născut, te poți înhăma la un periplu de 2-5 zile pe cel mai înalt munte mexican:

Nevado de Toluca – al patrulea cel mai înalt vârf național, din cale-afară de faimos pentru lagunele care-i mângâie înălțimile și pentru zăpada sporadică (menționez că majoritatea localnicilor au văzut zăpadă doar la televizor). Înclin a crede că tu poți să te lipsești de acest ultim beneficiu, mulțumindu-te cu afurisenia de zăpadă ce îți îmbracă demonic mașina, în fiecare dimineață, preț de două luni pe an.

Iztaccihuatl – liniștește-te, nu ți se va cere să verbalizezi acest cuvânt impronunțabil ca să trebuiască să-l urci. Oricine-i conștient că asta-i mai greu decât urcarea în sine. Îi poți spune „Izta” (așa mai vii de-acasă) și este un vulcan inactiv ce își privește în ochi vecinul încă plin de viață – Popocatepetl. Împreună, impronunțabilele formează parcul natural, mai simplu cunoscut drept Izta – Popo. 

Muntele Popocatepetl și Parcul Itza-Popo din Mexic
Deasupra norilor mexicani, privind vârful Popocatepetl

Pico de Orizaba – deși poți alege varianta de două zile, dacă vrei să intri cu toate coarnele în experiența celui mai înalt vârf din Mexic, vom discuta de o excursie de minim trei zile și o condiție fizică sănătoasă. Oricum, mai important decât faptul că vei ajunge la peste 5.300 de metri, cum dă pe Instagram când poți să postezi „de pe vârful celui mai înalt munte mexican”. Finesse…

7. Vizitează ruine pre-columbiene

Ruinele din Palenque, Mexic
Ruinele din Palenque- un complex arheologic învelit în junglă

Nici vorbă să ajungi de partea cealaltă a oceanului, pe pământurile unor civilizații atât de controversate, cu un nivel de dezvoltare atât de uriaș în epoca lor de glorie, iar tu… să nu binevoiești să le vezi să le cercetezi. Dacă ar trebui să-ți dau un singur sfat legat de asta ar fi: nu te duce fără ghid!

Asta-i greșeala pe care am comis-o când am vizitat Teotihuacan și în afară de niște poze… nu aș putea să mă laud cu mai mult. Doar poveștile unui ghid, în cârdășie cu propria imaginație, pot transforma vizitarea siturilor arheologice în amintiri de neuitat. O să te doară puțin să asculți cum lăcomia europeană a călcat în picioare civilizații și popoare, dar după vreo șase asemenea povești, cel puțin, nu se mai ițesc și lacrimile în colțul ochiului.

8. Înoată într-o cenotă

Cenotele din apropiere de Merida, Mexic
Opere de artă create de meteoriți (centa, nu eu)

Cenotele… le putem spune „piscine naturale acoperite” și va da nemaipomenit pe un pliant turistic. La fel de bine le putem descrie drept „urmele lăsate în scoarța pământului de meteoritul care a ras dinozaurii de pe fața Terrei” și nu sună rău pentru un titlu de ziar, secțiunea travel. „Ochiurile de apă care nu sunt de găsit în nicio altă parte a planetei în afara regiunii Yucatan din Mexic” aduce binișor a Libertatea. Toate descriu realitatea, dar niciuna nu îi face dreptate.

Trebuie să vezi tu cu ochii tăi și să te arunci cu propriul trup în apa cenotelor, locuri pe care populațiile indigene le considerau portaluri către lumea de dincolo și locuri unde sălășluiau zei. Unele degajă un aer mistic și parcă nu îți vine să vorbești altfel decât în șoaptă. La vederea altora te oprești brusc, te așezi confortabil și încerci să le pătrunzi cu privirea toate detaliile, întrebându-te cum este posibil ca natura să fie un arhitect atât de desăvârșit. Altele, pe de altă parte, mai ghidușe din fire, invocă la râsele, chicoteli și plonjări în apa de-o temperatură perfectă. La oricare ai ajunge, o să îți rămână bine încrustate-n amintire.

9. Participă la o sărbătoare mexicană

Sărbătoare rurală, Mexic
Oriunde, oricare – dacă ai ocazia să participi la o festivitate stradală mexicană, nu o lasa să-ți scape @ Neftalí Villegas

Să iei parte la o sărbătoare mexicană este una dintre experiențele ce pot face din întoarcere acasă o dramă de tip Holocaust. Totul îți va părea gri și anost și o să-ți dorești să fi luat cu tine ceva din exuberanța mexicană, din spontaneitatea, gălăgia, din explozia de emoții care le iese prin toți porii și umplu în jurul lor aerul în toate direcțiile.

Dacă norocul te orbește cu-al lui zâmbet și face să te afli acolo de Ziua Independenței (16 septembrie), de Ziua Morților (2 noiembrie) sau de Cinci Mai, o să afli pe propria piele ce înseamnă dezlănțuirea de care vorbeam mai sus. Cheful de distracție al mexicanilor face din Revelionul nostru o celebrare mai sumbră decât parastasul Papei, iar cantitățile de mâncăruri și alcool care se pun la bătaie reduc masa noastră de Crăciun la statutul de cantină a săracilor. Aș vrea să fi exagerat cu vreun cuvânt, dar tare mă tem că am fost chiar prea neutră.

More Stories
Yuval Noah Harari, interviu El Pais despre coronavirus
„Cea mai bună apărare împotriva patogenilor este informația”, Yuval Noah Harari pentru ziarul El País