Top lucruri de făcut în Bogota

Cele mai tari lucruri de făcut în Bogotá

Nimic nu m-ar putea mitui să vărs afară minciuni cum că Bogotá ar fi unul din locurile mele columbiene preferate, că atmosfera lui vibrantă o să-ți conducă spre levitare sentimentele de bien-être sau alte asemenea gogomănii. Nu! Bogotá (și nu Bógota cum ai fi poate înclinat să pronunți) este bine plasat în coada listei cu preferințe columbiene, dar nu pot nega că are oareș’cum farmecul ei. Dacă la asta mai adaugi faptul că oricum va trebui probabil să treci pe-aici când îți aterizează avionul, asigură-te măcar că vezi la crème de la crème a acestei capitale tumultoase și trece în condică următoarele:

1. Alătură-te celor mai importante free walking tour-uri

Grafitti tour în Bogota, Columbia
Artă stradală în Candelaria, cel mai boem oraș din Bogotá

Nu-i cale mai bună de a lua pulsul țării și societății în care ai proaspăt-aterizat și norocul face ca marfa orașului la capitolul „tururi gratuite” (deși poate că, vorbind despre Columbia, „marfa” nu-i cea mai fericită exprimare) este fix ceea ce trebuie. Bogota Graffiti Tour, cel care ia la pas Candelaria (cartierul bogotanboem, colorat, artistic și turistic prin excelență) o să rămână, probabil, una dintre cele mai frumoase amintiri de prin partea locului. Materialul abundă, iar ghizii (fie artiști, fie antropologi, toți pasionați până în măduva oaselor de ceea ce fac) sunt dintre cei care te cuceresc de la primul „Bună, cine e aici pentru turul de graffiti?”

Dacă după terminarea turului taman ce te simți binișor încălzit și cu pofta de cunoaștere zdravăn ațâțată, rezervă deja pentru ziua următoare unul dintre tururile oferite de cei de la Beyond Colombia

P.S. Pentru ca la sfârșitul tururilor să nu te cuprindă afurisita de fâstâceală vizavi de lipsa completă a unei idei de cât ar trebui să lași ghidului, 10 dolari (35.000 pesos) ar trebui să fie mai mult decât mulțumitor dacă experiența ți-a bifat toate așteptările.

2. Plimbă-te pe Carrera Septima

… preferabil după ce soarele și-a cam făcut numărul, într-una din zilele sfârșitului de săptămână. Creativitatea și viața care debordează și este alimentată artiștii stradali ce-și fac aici veacul lasă urme adânci în amintire, iar dacă norocul îți surâde cu toată dantura și treci pe-aici când grupuri de salsa își cheamă, cu mic cu mare, publicul vei înțelege ce înseamnă dansul pentru cei de prin partea această de lume. 

Cupluri de vârstnici dansează, cupluri tinere dansează, tineri singuri, asemenea, copii de câțiva ani care încă nu pășesc cu toată stabilitatea… dansează și ei. Așa, în plină stradă, cu măiestria și dezinvoltura care le caracterizează fiecare atom și care cu greu ar putea să lase rece străinul, de oriunde ar veni el.

3. Dedă-te fără remușcări arepelor

Arepas pe străzile din Bogota
Cu omletă, brânză, conținut carnivor și întotdeauna bine unse cu margarină – arepele sunt de găsit la orice colț de stradă columbiană

Binecuvântat de-a pururi fie cel care a inventat arepele, minunile Americii de Sud din făină de porumb pentru care aș străbate nord-sud întregul continent în mersul piticului alternat cu pasul săltat. Nu-mi ajung cuvintele și nici dacă aș cita dex-ul din memorie tot nu aș putea reda nici în mare adorația pe care mi-o trezesc aceste turtici cu gust simplu, dar cum nu se poate mai capabile de a deștepta adicție pură. Ce să mai la deal, mai la vale… preț de patru luni m-am aflat la o strictă dietă de arepe.

Greu de crezut că ai putea da de arepe nesatisfăcătoare, dar aș spune pas celor prăjite și m-aș arunca în valul celor vândute în plină stradă, în posturi improvizate. Dacă tot te afli în zona Candelariei, ia-o frumușel pâș-pâș până în Parque Germania, în fața clubului Goce Pagano, în orice zi până la șase după-amiaza. 

Iar dacă și tu te dai în vânt după statul pe șezut și întors capul după tineret și studențime, rememorând vremuri mai mult sau mai puțin apuse și asmuțind imaginație pe câmpii deschise, ia-ți o arepă din locul menționat, așază-te unde-oi vedea un colț liber și confundă-te cu tinereii studențache ai Bogotei.

4. Plimbă-te fără hartă prin Champinero

Plimbare prin El Champinero Bogota
Basílica de Nuestra Señora de Lourdes din zona Champinero. Departe de a mă considera fan biserici, bag mâna în foc că acesta-i loc de reuniune și punctul de plecare pentru multe povești

Aș vrea să-ți spun că, după atâtea și atâtea ore de tocit pantofi prin acest conglomerat de cartiere, am înțeles exact unde începe, unde se termină, cum să-l descriu într-o propoziție sau despre ce-i vorba, cu precizie. Habar n-am. Știu doar că, cu picioarele pe punctul de a-și da demisia, abia așteptam ziua următoare ca „să mai dau o tură pe-acolo”.

Aș putea articula un „e cea mai modernă și mai afluentă bucată de oraș” (dar e atât de vag că nici nu te-ai obosi să citești), arta urbană și graffiti-ul abundă („tocmai ai dat definiția Bogotei”, vei reclama pe sub mustăți), dai de câte-un parc la fiecare două colțuri de stradă („gimme more…”), ăsta-i locul unde să întâmpini soarele și să vezi cu proprii ochi cum se distrează clasa medie-înaltă a orașului (parcă se întrevede un subtil ciulit de ureche).

Dar lăsând construcțiile lingvistice ce dau bine pe pliante turistice, ăsta-i locul unde îți poți lesne imagina viața. Casele mari, în stil victorian aduc a Europă înstărită, dar au în plus posturile de mâncare la colț de stradă. Restaurantele și hotelurile miros a lux și boierie încă din stradă, aceeași stradă pe care cărucioarele vânzătorilor ambulanți transportă termosuri cu cafea și aromatica. Clasa sus-pusă a societății își scoate câinii la plimbare în numeroasele parcuri fără a părea deranjați nici cât negru sub unghie de reggaeton-ul care impregnează aerul de… oriunde.

5. Vizitează Muzeul de Aur

De ce să-ți zic că mă dau în vânt după muzee? Aș risca să înghețe fiecare picătură de apă din librăria unde mă aflu. Mă cuprinde mai degrabă o toropeală grea, aproape de nedus, ce apasă pe umeri și pe gene de fiecare dată când intru într-un muzeu, dar Museo del Oro parcă-i altceva. Iar explicația-i la mintea cocoșului: ceea ce a stat la baza suferinței populațiilor pre-columbiene și urmașii lor mai contemporani a fost… aurul. Sau, mai bine zis, lăcomia pe care aurul o poate deștepta și cantitățile de care dispuneau aceste pământuri sud-americane.

Cu o istorie de 80 de ani, muzeul găzduiește aproape 60.000 de piese de aur care spun poveștile civilizațiilor apuse (deși „răpuse” ar fi un termen mai prielnic), cochetează cu fantezia și se prefac în portaluri către vremuri de neîntors despre care știm prea puține.

6. Bea o chicha în Chorro de Quevado

Pot fi văzute în vreme ce bei o chicha în Chorro de Quevado

Chorro de Quevado este inima și sufletul categoriei alternative de rolos (așa cum sunt cunoscuți columbienii din Bogotá de către columbienii din afara ei), iar asta o să fie limpede de la prima ocheadă aruncată aici, când dredurile, gecile de piele și interpreții de chitară vor lupta pentru un loc în tablou. Genul de loc unde sunetul de cheiță de bere, care anunță că aceasta și-a terminat misiunea pe lume, împroașcă aerul și unde un show stradal de dans lasciv nu surprinde pe nimeni.

Este locul preferat al studenților puțin mai altfel decât colegii lor, așa cum a fost cândva locul preferat de odihnă al căpeteniei tribului de muiscas (vechii indigeni ai acestor pământuri). Una dintre căile de acces în această piețișoară este El Callejón del Embudo: un străduță pietruită, emblematică până la cer și fotogenică până mai departe de acesta. Aici sau chiar în mai sus-numita piață, bea o chicha (chicha și chica nu au nici în clin, nici în mânecă una cu alta), băutură ancestrală derivată din porumb.

7. Ia un mic dejun/prânz în Mercado de la Perseverancia

Nu de puține ori am revenit în acest loc care mi-a încântat ochii și mi-a zgândărit simțul poeziei. Nu știu dacă au fost culorile, mirosurile întrepătrunse sau lipsa de reținere a oamenilor care mă invitau intruziv să iau loc la mesele lor, înșirând meniul din memorie. 

Îmi arăta ca un fel de bucătărie în care au fost înghesuite bucătăriile a zeci de mame. Dar nu mame din românce, ci mame columbiene, care trebuie să fi îmbibat aerul caselor lor în fiecare dimineață de sâmbătă așa cum mama mea a făcut cu casa ei de când o știu. De prisos a mai sporovăi despre fascinația ce mi-a trezit-o acest loc rustic aflat în mijlocul monstrului urban.

8. Urcă la pas El Cerro de Monserrate 

Cerro de Monserrate, Bogota
Priveliște de deasupra orașului Bogotá de pe drumul către vârful Monserrate
Fotograf @diegonzalez

… se poate urca, da, și cu telefericul. Dar în afara cazului extrem în care condiții fiziologice nu îți permit sub nicio formă să petreci între o oră și o oră jumate urcând 500 de metri de munți urbani, nu ai nicio scuză să alegi calea ușoară. Mai ales dacă introducem în ecuație camioanele de arepe care-și vor croi drumul unduindu-se și alunecând prin viață până la tine în stomac.

Despre drum, se spune că ar însuma 1034 pași, dar cu vegetația, cu pitorescul său și cu (de ce să mă abțin) rotofeii care compensează lipsa taliei cu un ditamai umorul, oprindu-se din loc în loc să respire… toate la un loc constituie un mod mai bun ca oricare de a începe ziua. Recompensa pentru periplul în care nu te susțin nici înclinația, nici altitudinea, este o  panoramă de zile mari peste această capitală protejată de munți, din care nu lipsesc intrigile, narațiunea, viața.

9. Mergi cu Transmileniumul la orele de vârf

Știi tu, oare ce înseamnă un oraș în care își duc veacul peste șapte milioane de suflete (omenești) în lipsa metroului? Un oraș în care până și transportul public este infestat de lăcomia corupției care nu dă doi bani pe faptul că, la orele de vârf, autobuzele trec din 10-15-20 în tot atâtea minute, în așteptarea exasperată a oamenilor care se grăbesc să își înceapă ziua sau să o termine după orele nesfârșite de muncă. Inoportun, am putea concluziona cu o minimă marjă de eroare.

De ce ți-aș sufera, însă, să te supui singur unei asemenea torturi? În niciun caz din spirit de masochism macabru sau din pur sadism care să-ți amintească cât ești de noroc că ai metrou sau măcar un sistem decent de transport. Nici poveste. Concluzia mea după câteva ture cu transportul public prin Bogotá a fost că locuitorii acestei merită tot respectul. Jos pălăria! Toată admirația! Dacă după atâtea ore oferite pe tavă autobuzului și stațiilor acestora, oamenii găsesc încă suficiente resurse să fie veseli, amabili, să zâmbească, să se întrețină la conversații, să ofere bani săracilor, să susțină artiștii stradali și să-i mai și bage câteva dansuri pe seară, nu merită decât aplauzele noastre înflăcărate.

10. Fă călătorie în afara orașului

Villa de Leyva, Columbia
Villa de Leyva, probabil cea mai populară destinație urbană din apropierea capitalei columbiene

Am putea considera că nenorocul unor cetățeni osândiți zilnic la Transmileniumul sau care se văd nevoiți să îndure scrâșnind din dinți un trafic orb la faptul că nisipul din clepsidra vieții se scurge fără să șomeze, se vede compensat, pe alocuri, de vecinătatea câtorva sate, păduri, lagune și alte evadări urbană, mir pentru sufletul citadin.

Villa de Leyva sau Guatavita, alege măcar unul (dacă nu pe amândouă) și arată-te nepăsător la recomandările de a vizita Zipaquirá. O catedrală într-o mină de sare sună mai interesant decât este în realitate și nu mi-aș ierta-o niciodată dacă ai rata legenda lui El Dorado clădită în jurul lagunei Guatavita sau dacă nu ai respira aerul de eternitate din Villa de Leyva din pricina menționatei mine de sare.

Dacă spiritul de aventură te îmboldește între coaste și ai face mai degrabă o nefăcută în mijlocul naturii, sub cerul doldora de stele și cu un eventual jacuzzi lângă, aruncă un ochi peste opțiunile de glamping din vecinătatea Bogotei. Pare-se că acest curent (care, la momentul scrierii, se află într-un stadiu incipient pe pământ mioritmic) se transformă într-un ditamai valul printre frumoșii munțomani columbieni.

11. Ia câteva lecții de salsa și (abia apoi!) ieși să dansezi într-una dintre zonele de rumba

Ei, nu trebuie acum să te dai în stambă și să încerci pe dracu-n patru dacă nu vrei și nu știi să dansezi. Nu trebuie să treci prin nivelul de frustrare pe care mi l-am auto-impus eu când am încercat să dansez cot la cot cu columbienii, dar dacă vrei totuși să-ți încerci norocul, arată-te înțelept și ia înainte câteva lecții de salsa. Cu cât mai particulare, cu atât mai bine. Dacă vrei un sfat, cere-i profesorului să-ți arate totuși și câteva mișcări de raggaeton, atât cât să te aperi cu ele în caz de nevoie

Oricum, dans-nedans, viața de noapte bogotană nu este ceva căreia vrei să îi dai cu piciorul. Și să mai și dormi noaptea liniștit. Deși multe discoteci îți vor părea că aduc cam prea mult cu discotecile românești de la începutul anilor 2000, mișcările lascive de decență îndoielnică o să-ți mărească pupilele de consternare, iar cel mai slabi de îngeri dintre noi vor adopta atitudinea unei femei nemărite de 50 de ani din zonă rurală, poți opta oricând pentru pub-urile și berăriile mult… mult mai familiare.

More Stories
Ghetsemani, Cartagena
Povești de călătorie care nu se spun 🤫