10 locuri superbe de vizitat în Mexic

Țărmuri carribene, orașe coloniale și civilizații pre-coloniale alături mese în care tacoșii și quesadiile ocupă un binemeritat loc întâi îți joacă înaintea ochilor și nu ai de gând să mai aștepți ca anii să mai bată un pas până te decizi tu să rezervi biletul spre Mexic? Vei fi surprins să afli că nu ești singurul din țara ta. 

În timpul călătoriei mele în Mexic am primit nu una, nu două, ci destule mesaje de la compatrioți întrebându-mă „… și care-i treaba prin Mexic? Mă gândesc să-mi iau bilet”. Îmi place să cred că fotografiile mele cu mare potențial de a inspira și trezi totodată invidii au avut meritul lor, dar realismul ridică niscaiva semne de întrebare: „oare chiar așa să fie?”

Nu îți va lua mult să bagi de seamă că în Mexic totul abundă, totu-i din plin, totul, nu doar că ajunge, dar mai rămâne și pentru mai târziu. Și mă refer aici la… tot: mâncare (cantități și feluri), oamenii, număr de oameni, străzi, număr de locuri însemnate cu imperativul și adesea stresantul „TREBUIE VĂZUTE”… totu-i mult și mare. 

Poate fi mai descurajator decât pare, dar nu te lăsa intimidat; probabil cel mai cuminte lucru pe care-l poți face este să accepți din capul locului una și bună: nu o să apuci să vezi tot (și poate nici măcar 10% dacă ceea ce plănuiești este o vacanță obișnuită de 2-3 săptămâni), dar asigură-te că ceea ce vezi, îl vezi cu toți ochii, cu toată inima și cu toată atenția conștientă de care ești în stare. Iar acestea fiind spuse, iată 10 dintre cele mai frumoase locuri din Mexic:

1. Orașul Oaxaca

Străzile din Oaxaca reprezintă definiția de pitoresc mexican / Fotografia aparține lui W & J

Nu cred să fi cunoscut ceva mai mexican (dacă mi se permite să folosesc acest cuvânt pe post de adjectiv) decât Oaxaca. Încă de la primul contact al retinei cu străzile îmbrăcate în culori vii, populate de artizani indigeni care își expun produsele create cu sudoarea frunții, de clădiri scunde ce amintesc mai degrabă de eternitatea satului decât de goana după timp a orașului.

Pentru că însuși timpul a fost milos cu cei de aici – sau poate ei nu au permis să îi ia pe sus cu forța lui de uragan – și nu s-a prăvălit să uniformizeze toate culturile, limbile și costumele populare care se plimbă libere pe străzi, fără măcar să fie conștiente de valoare pe care vorba, portul lor o încrustează.

2. Insula Holbox

Cel mai frumos apus de care e-n în stare Soarele, în Insula Holbox

Nu chiar virgină-virgină, dar mai neprihănită decât multe dintre insulele atât de ușor accesibile. Cine se încumetă la o plimbare în mijlocul mării, fie la mijitul zorilor, fie la lăsatul soarelui, va înțelege exact ce vreau să spun cu „mijlocul mării”. Despre Holbox se spune că, aici, poți merge pe apă pentru că un dâmb amabil de nisip iese cumva din mare și îți poartă pașii de-a lungul insulei, la un număr considerabil de metri față de țărm, către partea cu adevărat feciorelnică a insulei unde-au fost văzute chiar și cârduri de flamingo.

3. Orașul Mérida

Aceste piscine naturale cunoscute drept „cenote” sunt formele lăsate în scoarța pământului de meteoritul care a dat gata dinozaurii. Și sunt de găsit doar în Peninsula Yucatan

Ajungând aici, te supui riscului iminent de a nu mai vrea să părăsești orașul, începând să depui cv-uri, să cauți job-uri și chirii. Mare grijă! Unde mai pui că aici e de găsit instituția cunoscută drept „cel mai popular hostel din Mexic”, iar un capitol întreg de carte nu ar ajunge să vorbesc despre cum se simte călătorul după ce termină cu check-in-ul și se instalează în iatac.

Dar întorcându-ne la Merida… are ea tot ce-i trebuie pentru ca, luându-i seara străzile și piațeta centrală la pas, să îți auzi vocea din cap tot vociferând un emoționat „zici că sunt în filme”. Scena de baruri, restaurante și cubanezi care îi dau înainte cu salsa în direct de cum se ridică de la micul dejun topește inimi. Strada Paseo Montejo: un mare și opulent bulevard mai degrabă european decât latino… să te tot plimbi și minunezi. Cenotele (dacă asta-i articularea corectă a cuvântului): probabil unele dintre cele mai spectaculoase forme în care natura a dovedit că-i mai creativă decât orice arhitect uman.

Iar toate-acestea-s doar așa… ca și cum ai lua ușor crema de pe tort cu tăișul suav al cuțitului pentru unt.

4. Laguna Bacalar

Niciun filtru… doar zorii deasupra Lagunei Bacalar

Nu cred că aș aduce vreo ofensă pe obrazul adevărului spunând că acest ecosistem este unul dintre cele mai frumoase locuri de sub Soare. Făurește cu ochii minții un sat în care cocoșul te trezește dimineața, iar într-un spațiu mai modern de o alimentară ponosită nu ai unde să faci piața. Ăsta-i satul care culminează cu o întindere de un albastru electric, aproape fantezist, care atrage fără pic de efort pașii oricărui suflet cât de cât sensibil.

Frumusețea-i că locul e încă neîntinat de mâna sleioasă a turismului de masă (scump și-nghesuit) și, în afară de câteva, puțin la număr, hosteluri și hoteluri, împreună cu un număr neglijabil terase și restaurante cochete, nimic nu trădează faptul că-i una dintre cele mai frumoase destinații naționale.

Se spune că laguna are șapte culori și n-am înțeles exact unde erau de găsit acestea până nu am ieșit la fotografiat la lăsat soarelui și la alergat dimineața pe răcoare. Mai corect ar fi „șapte nuanțe de albastru”, dictate de poziția soarelui pe cer și apropierea ta față de țărm, toate capabile de a da clasă celor mai de renume designeri umani.

5. Zona arheologică Palenque

Palenque: rămășițele unui mare oraș maya, înghițit de frunzișul junglei

Dacă te înduri să-ți rupi de la suflet circa 30 de euro pe ghid, n-o să uiți cele văzute și auzite în Palenque. Închipuie-ți cadrul verde luxuriant al unei jungle tropicale, scăldată în sunetele puternice ale maimuței urlătoare și papagalilor. Ruinele mayașe care, deși încă foarte vizibile, înalte, pare-se că sunt, în cea mai mare parte a lor, ascunse sub vegetația de selvă. 

Verdele și sutele de ani le-au răpus și le-au îngropat. Dar chiar și-așa, templele rămase la vedere se înalță falnic, iar cuvintele care se rostogolesc afara pe buzele ghidului se prefac pe loc, la contactul cu imaginația, în scene ale unei civilizații despre care ai auzit, ai văzut… nu îți amintești exact unde și când, dar îți este atât de familiară de parcă ai copilărit cu gândul la legendele lor despre jaguari, păsări cu cozi lungi care întruchipează zeități și hieroglife desenate în stânci.

6. Coyoacan, Ciudad de Mexico

Cartierul Fridei Kahlo este atât de colorat pe cât îți închipui probabil deja

Asta-i, fără urmă de tăgadă, bucata mea preferată din Ciudad de Mexico. Un fost sat anexat monstrului urban, ce își păstrează aerul de comunitate ascunzând, de fapt, bunăstarea cetățenilor de după porțile somptuoase de lemn. Se distinge biserica în jurul căreia s-au aciuat oamenii acum câteva sute bune de ani, străzilor pare să li se mai fi adăugat o piatră pe ici-pe colo, dar nimic mai mult, iar dansurile tradiționale aztece îmbie încă trecătorii în centru, cu ritmuri create de tambururi și încălțăminte cu sunet de maracas.

E drept, Frida Kahlo, a cărei casă albastră numește, la rândul ei Coyoacan, „casă” și dictează cumva arhitectura întregului cartier, poartă o mare responsabilitate pentru popularitatea în crescendo a locului. Sub un alt procent de responsabilitate se încovoaie de umeri piața și deliciile ce-acolo se vând, fără teamă că vor intra sub arest pentru port ilegal de bunătate. 

7. San Pancho, riviera Nayarit

Multe acuze mi s-ar putea aduce pentru includerea în listă a acestui mic sătuc scăldat de apele Pacificului. Alții m-ar putea acuza de un soi dubios de fetișuri cu satele, iar alții s-ar putea plânge că, dacă nu faci surf, n-ai ce să cauți în San Pancho. Toate-s îndreptățite, nu zic nu, dar faptul că atâta străinet ce-am cunoscut acolo a ajuns în acest sat hippie și a decis să se mute aici mă face să mă gândesc că toate pasiunea pentru el nu e atât de descreierată.

8. Tulum

În Zona Hotelieră din Tulum, luxul, magazinele cochete și jungla sălbatică se întâlnesc la mijloc

Gândește-te că, deși Tulum este considerată de departe o destinație de plajă, în vremea când am vizitat-o și scriu rândurile pe care le citești, întreaga plajă era afectată de sargazo așa că nici de urmă de picioare îngropată în nisip n-am avut parte, și tot cred că acest oraș maritim hippie-mexican este unul dintre cele mai spectaculoase colțișoare ale țării.

Cuprinde între granițe o zonă hotelieră lungă de peste 10 kilometri, cochetă, fotogenică din orice unghi ai privi, cu terase superbe, magazine scumpe cu produse locale, hoteluri regești și chiar una dintre casele lui Pablo Escobar. Dar dacă ajungi în Tulum cu banii numărați, n-ai de ce să poposești pe-aici mai târziu de câteva zeci de poze idilice și o limonadă la vreme de apus. Cazarea ieftină e de găsit în centrul doldora de restaurănțele vegane, vegetariene și tacoși de neuitat în plină stradă.

9. Guadalajara, statul Jalisco

Centrul vechi al celui de-al doilea cel mai important oraș din Mexic: Guadalajara

(în umila-mi opinie) Un loc mult mai locuibil decât Ciudad de Mexico, Guadalajara are faima de a da naștere „celor mai frumoși mexicani” și (în aceeași opinie smerită) acesta-i deja un ditamai motivul să nu ocolești cu privirea al doilea cel mai mare oraș din Mexic. 

Acesta-i locul de baștină al tequilei și al marichilor (dacă asta-i forma articulată a cuvântului). Fac aici o mică paranteză: pare-se că acest cuvânt provine din franțuzescul marriage pentru că aici își duceau veacul cândva o colonie franceză care chema talentații cântăreți de fiecare dată când urma să se celebreze o uniune legală consfințită de ambele părți și de biserică.

Sub manta niciunul pretext nu ai voie să pierzi turul în satul Tequila pentru a afla cum se produce această licoare ce de-atâtea necuviințe se face vinovată, dar și pentru a vedea cât de din suflet se pot distra mexicanii la simplul auz al viorii, ghitarronului și trompetei.

10. Los Cabos, Baja California

O să recunosc și nu mă ascund după niciun deget: aceasta-i una dintre destinațiile-vedetă ale Mexicului în care nu am ajuns. Dar mă încăpățânez din toate puterile să nu trec în neființă fără să fi vizitat acest paradis acvatic unde orele dimineții nu sunt doar răsărituri, ci spectacole în toată puterea cuvântului. Trebuie să fie una dintre destinațiile high-class ale Mexicului, o combinație delicioasă între înotat cu balenele dimineața și trândăvitul în saună și la masaj la lăsatul serii.

More Stories
Medellin, Columbia
De ce Medellín (casa lui Pablo Escobar) o să devină orașul visurilor tale