De știut înainte să călătorești în Mexic + resurse pentru a înțelege mai bine cultura mexicană (din arhive)
De știut înainte să călătorești în Mexic + resurse pentru a înțelege mai bine cultura mexicană (din arhive)
N-ai putea face o greșeală mai mare decât să bați drumul până în Mexic și să nu te depărtezi cu niciun metru de Riviera Maya. Da, apa e de-un albastru electric, nisipul, de talc...
1. Ține seama de blestemul lui Moctezuma
Eu, în locul tău, nu aș trece nepăsător la punctul doi al materialului. Se spune că majoritatea străinilor care pun pentru prima dată piciorul pe pământ mexican o pățesc urâțel cu stomacul. Explicația stă în condiționalitatea sistemului imunitar străin la contactul cu alimente regionale.
Numele fenomenului vine din secolul XVI, de la ponoasele trase de călătorii spanioli care, ajungând aici pentru a cuceri pământurile ce aparțineau regelui aztec Moctezuma, au încercat să proceseze porumbul autohton asemenea grâului de la ei de-acasă. S-a dovedit a fi o mare greșeală.
Acum, ce să-ți spun… vorbind la persoana întâi, Moctezuma și-a întins tentaculele răzbunătoare și asupra bietului meu stomac, dar mă încăpățânez să consider că asta a fost doar o coincidență.
2. Oricât de ispititoare sunt plajele, Mexic are mult mai mult de-atât
N-ai putea face o greșeală mai mare decât să bați drumul până în Mexic și să nu te depărtezi cu niciun metru de Riviera Maya. Da, apa e de-un albastru electric, nisipul, de talc și doar că nu ți se dau struguri în gură și nu ți se face vânt cu o frunză de palmier, dar mai în vacanță de-atât nu te-ai putea simți.
Încearcă, totuși, să nu lași înclinația umană și firească de vacanță all-inclusive să se lăfăie și să dospească pentru că prea multe și prea diverse sunt cele ce-așteaptă să fie descoperite aici.
De la orașele mari și pline de personalitate la (așa-numitele) orășele magice, comunitățile indiene, satele de surfiști de pe coasta Pacificului, la peisajele deșertice din nordul țării sau golfurile unde urmăritul balenelor și scufundările sunt cele cu care îți umpli timpul între prânz și cină.
3. Nu te da în lături de la mâncarea de stradă
Acolo unde vezi femei de vârstă respectabilă împăturind la tortillas și amestecând cu patos în mâncăricile pregătite de-acasă, acolo să știi că-i mană cerească: o artă cu care prea puține restaurante pot concura.
Ce-i drept, e drept: e nevoie aici de toată intuiția și bunul simț de care ești în stare pentru a dibui unde-i rost de mâncare proaspătă, necertată cu termenul de garanție. Totuși, un efort conștiincios de ascuțire a mirosului, o privire iscoditoare și o sinceritate penetrantă cu tine însuți ar trebui să te răsplătească cu decizia corectă.
4. Uită ce știai despre ospitalitate
Nu știu cum definești tu ospitalitatea, dar cea pe care o știai înainte să ajungi aici o să îți apară ca cea mai tăioasă cruzime. Țin minte și-acum o seară ploioasă în care ies dezinvolt pe ușa unui magazin, cu sticla de apă tocmai culeasă de pe raft, uitând cu desăvârșire să trec pe la casa de marcat.
Sora mea urmărește toată scena și, în afara magazinului mă întreabă amuzată: „Aici nu se plătesc sticlele de apă?” Ce crezi? Vânzătorul mă urmărise și el confuz, neîndrăznind însă să-mi ceară socoteală și pot să pun rămășag că asta se datora faptului că eram turistă.
Mă întorc să-mi îndeplinesc datoria civică și îl găsesc ușurat din cale-afară, zâmbind tot el parcă rușinat de neobișnuitul situației. Până într-acolo merge dorința mexicanilor de a te face să te simți bine în țara lor.
5. Nu lăsa teama să îți știrbească din experiență
Spun asta pentru că, cel mai probabil, nu vei călători aici lipsit de precauție. Cu siguranță o să te încerce milioane de gânduri de auto-conservare și te vei da jos din avion într-o stare mintală mai degrabă temătoare, încordată. În alertă, să-i spunem. Netezește puțin din tensiune și dă-ți seama că senzația de oaie singură trecând în pași de samba prin fața unei haite de lupi este cât se poate de tencuită în tărâmul paranoiei.
Atâta vreme cât îți păstrezi cunoștința cât de cât funcțională, nu te anturezi cu oameni pe care acasă i-ai evita și nu te aventurezi în cartiere rău famate după lăsarea soarelui, lucrurile ar trebui să meargă fără probleme.
6. Fă cel mai vârtos efort de a vorbi spaniolă cu localnicii
Îndrăznesc să afirm că mexicanul de rând nu duduie engleza și chiar dacă va face un efort pentru tine, îți garantez că ar prefera să se lipsească. Pune-te tu în dificultatea de a comunica o limbă pe care o domini mai mult sau mai puțin și lasă-i celuilalt ocazia să te ghideze și să te înțeleagă – te afli, totuși, la el acasă.
Nu doar că încântarea de pe fața lui la vederea eforturilor tale de pronunție va fi neprețuită, dar vei evita situația prea-probabilă ca localnicul din fața ta să se simtă intimidat în vreun fel. Și dacă te întrebi de ce, amintește-ți de atitudinea de acum vreo 10 ani a românului în fața turistului englez, de exemplu.
7. Bacșișul este o parte importantă a culturii mexicane
Când vine vorba de bacșiș și generozitate pe pământul tequilei, nu e cazul să te arăți strâns la pungă. Și insist aprig asupra acestui aspect! Trebuie să pătrunzi bine adevărul salariilor scăzute ale mexicanilor, al inegalității de venituri și al faptului că, pentru anumiți oameni, bacșișul este principala sursă de venit.
Ăsta-i locul de unde să pleci cu o revărsare de karmă pozitivă pentru că poți lăsa bacșiș oricui. De la cel care te ajută să-ți depozitezi bagajul în compartimentul de sub podea al autobuzului, la marriachi care-i dau înainte cu voia bună în plină stradă, la adolescentul care îți servește tacoșii în piață și, de fapt, oricine îți înlesnește existența în vreun fel sau altul.
8. Orașele magice sunt locurile în care să călătorești la pas molcom
Nu arareori vei auzi în Mexic vorbindu-se despre pueblos magicos: orășele care oferă posibilitatea unui turism diferit de resorturile carribene, giganții urbani sau muzeele moderne. Așezări mai mari decât un sat, de dimensiuni asemănătoare capitalelor de județ de la noi din țară, care debordează de pitoresc, tradiție și autenticitate.
Sunt locuri excelente pentru a arunca cât colo lista cu lucruri de făcut și a învăța să te bucuri de fiecare moment al unei zile oarecare, de la cel al comandării cafelei, la plimbarea prin parcul central sau grădina botanică a orașului și până la tocarea legumelor pentru cină.
9. Străzile nu se traversează așa cum ești obișnuit
Nu te obosi să te intrigi și să boscorodești de fiecare dată când, postându-te în fața unei zebre, niciun șofer nu va părea să-ți remarce prezența, iar dacă o face totuși, asta să se datoreze exclusiv pantalonilor scurti, la ani lumină depărtare de orice intenție de a opri și a-ți ceda trecerea. Opritul la trecerea nu este o normă locală, iar dungile albe de pe asfalt nu sunt mai mult de o formalitate.
Asta e și n-ai ce-i face, va trebui să te obișnuiești ca fiecare traversare să se facă în pașii sprinteni ai unui concurent de sprint care lasă în urmă valuri de adrenalină. Poate te va ajuta să-ți închipui cât de des ai fi oprit tu la trecerile de pietoni în viața asta dacă n-ar fi fost frica de amendă și să înțelegi apoi că aici… nicio amendă nu-și scoate amenințător colții.
10. Să știi că ajungi într-o societate profund religioasă
Unde părerile tale atee, science-oriented sau orientale vor fi văzute drept extrem de exotice. De fapt, eu m-aș abține să le verbalizez cu voce tare și ton apăsat, iar dacă aș ține neapărat să le dau mai departe, m-aș asigura că păstrez un ton cât se poate de respectuos față de religiozitatea tradițională a celui cu care vorbesc.
Pe lângă teama de Dumnezeu și adorarea figurii spirituale centrale mexicane (Fecioara Guadalupe), vei mai da poate de un aspect prea puțin obișnuit. O combinație curioasă dintre creștinism, pe de o parte, și zeități, personaje, totemuri și edificii ce aparțin alte culturi, altei lumi.
Te vei întreba poate de unde și până unde fecioara Maria reprezentată cu piele măslinie, ce au a face personajele mitice indiene cu sfinții din biblie și de când e Moartea ridicată la rangul de sfântă.
Nu te indigna și nu încerca să răstălmăcești prin analele memoriei pentru că nu vei găsi nimic. Tuturor acestor fenomene li s-a pus etichetata de „sincretism religios” și reprezintă rezultatul direct al eforturilor aprige creștine din Evul Mediu de a se impune în culturi cu personalități spirituale puternice ca cele maya, aztecă sau zapotecă.
De știut mai multe și mai profunde
Filmul Roma este deja o creație de referință pentru Mexic și inegalitățile sale sociale. Asigură-te că îl vezi înainte de a călători acolo pentru a înțelege mai bine efectele atât de contemporane ale trecutului colonial.
Ești atât de bun pe cât ești de alb, articolul pe care l-am publicat în Scena9 despre același subiect, al clasismului bazat pe culoarea pielii, și pe care l-am scris la persoana întâi după ce mi-am terminat șederea de un an în Mexic. (O versiune a lui în spaniolă găsești aici: ¿A quién le pertenece la belleza? Una crónica del racismo en Mexico)
Filmul The Eternal Feminine (Los adioses, titlul original) este filmul biografic al gânditoarei feministe mexicane Rosario Castellano, una dintre cele mai puternice voci literare din Mexicul secolului XX. Atât filmul, cât și povestea de viață și opera acestei femei remarcabile sunt demne de cunoscut de către oricine vrea să înțeleagă mai bine fundamentul societății mexicane.
O altă figură feminină puternică în istoria culturală a Mexicului este Chavela Vargas, una dintre cele mai puternice voci ale muzicii ranchera. Muzica ranchera sau de banda este parte esențială a țesăturii culturale mexicane, un stil popular care și-a căpătat numele din pământurile care i-au dat naștere: ranchos (ferme)
Cartea Labirintul singurătății, de Octavio Paz (pe care, din păcate, nu o găsesc în traducere în limba română, dar e lesne de găsit în engleză și spaniolă) este o alcătuire de eseuri despre la identitatea mexicană și valorile sale culturale în procesul de transformare de-a lungul istoriei. Este o carte de referință pentru Mexic și cultura sa.